Situaţia demografică în Republica Moldova în anul 2011¹

Biroul Naţional de Statistică relatează, că în anul 2011 evoluţia proceselor demografice se caracterizează prin  scăderea faţă de anul 2010 atît a natalităţii, cît şi a mortalităţii generale, la fel şi prin micşorarea valorii indicatorului de scădere naturală a populaţiei. Scade în continuare şi rata totală a fertilităţii, înregistrînd valoarea de 1,23 copii născuţi de o femeie pe parcursul vieţii sale fertile.

Tabelul 1. Evoluţia principalilor  indicatori demografici în anii 2009 – 2011

Numărul populaţiei stabile a Republicii Moldova la 1 ianuarie 2012 a constituit 3559,5 mii persoane (cu 0,9 mii persoane mai puţin faţă de 2010), din care 1485,8 mii (41,7%) – populaţia urbană şi 2073,8 mii (58,3%) – cea rurală. Repartizarea populaţiei după sexe se prezintă astfel: 51,9% – femei şi 48,1% – bărbaţi. Procentajul se menţine acelaşi ca şi în anul precedent.

Structura pe vârste a populaţiei poartă amprenta caracteristică unui proces de îmbătrânire demografică, datorat în principal scăderii natalităţii, care a determinat reducerea absolută şi relativă a populaţiei tinere. Comparativ cu 1 ianuarie 2000, se remarcă reducerea ponderii copiilor (de 0-14 ani) de la 23,8% la 16,2% (-288,5 mii persoane), şi creşterea ponderii celei vârstnice (de 65 ani şi peste), de la 9,4% la 9,9% (+11,9 mii persoane).

Natalitateа şi fertilitatea.  Pe parcursul anilor 2009-2011, numărul născuţilor a avut o evoluţie atât pozitivă cât şi negativă. Indicatorul sumar al natalităţii rămâne totuşi cu 40% mai scăzut, decât nivelul necesar pentru simpla completare numerică a generaţiei părinţilor, de generaţia copiilor săi.

Numărul născuţilor-vii în anul 2011 a fost de 39182, micşorându-se cu 1292 (3,2%) faţă de anul 2010, rata natalităţii constituind 11,0 născuţi-vii la 1000 locuitori. Nivelul natalităţii în localităţile rurale se menţine mai înalt decât în localităţile urbane, fiind respectiv 11,8‰ şi 9,8‰.

Anual se nasc mai mulţi băieţi decât fete. În 2011 mai mult de jumătate (51,5%) din numărul copiilor născuţi-vii au fost băieţi, raportul de masculinitate fiind de 106 băieţi la 100 fete. Majoritatea copiilor (99,8%) s-au născut în unităţile sanitare cu asistenţă medicală.

 În funcţie de greutate la naştere, 94,8% din născuţii-vii au avut peste 2500 grame. Cei mai mulţi copii (97,0%) s-au născut după o durată a sarcinii de peste 35 săptămâni.

Distribuţia născuţilor-vii după grupa de vârstă a mamei, evocă concentrarea acestora până la vârsta de 30 ani. Totodată trebuie de menţionat, că în 2011 s-a păstrat tendinţa de scădere a ponderii naşterilor la femeile în vârstă de până la 20 ani – 8,6 % din numărul total al născuţilor-vii, faţă de 9,4% în 2010 (9,9% - în 2008 şi 16,9 % - în 2000). Vârsta medie a mamei la prima naştere a fost de 23,7 ani. Mamele din mediul rural nasc la o vârstă mai mică decât mamele din mediul urban, respectiv la 22,8 şi 25,1 ani.

În anul de referinţă s-a înregistrat o descreştere a ponderii născuţilor-vii de rangul I, constituind 52,6%, pe când ponderea născuţilor-vii de rangul II, III, IV şi peste a înregistrat o uşoară creştere. Majoritatea copiilor născuţi în familiile numeroase revin mamelor din mediul rural – 80,5% din numărul total de nou-născuţi din această categorie.

Din punct de vedere al stării civile, în anul 2011 numărul copiilor născuţi în afara căsătoriei a fost de 8470 (21,6% din numărul total al născuţilor-vii ), cu 6,5% mai puţin decât în 2010.

Din totalul născuţilor-vii, 29,0 mii (73,9%) revin  mamelor care sânt la prima căsătorie şi fiecare al doilea a fost născut în primii doi ani de căsătorie.

 Rata natalităţii prezintă diferenţieri în profil teritorial. Cele mai mici rate ale natalităţii s-au înregistrat în raioanele: Ocniţa (8,5‰), Soroca (9,1‰), Basarabeasca (9,2‰), Cimişlia (9,3‰), şi Donduşeni (9,3‰), iar cele mai înalte rate s-au înregistrat în: Ialoveni (13,6‰), Străşeni (13,3‰), Criuleni (13,2‰), UTA Găgăuzia (12,9‰),  Ungheni şi Sîngerei (respectiv cîte 12,6‰) şi Şoldăneşti (12,5‰).

Mortalitatea. În anul 2011 au decedat 39249 persoane, cu 4382 persoane (10,0%) mai puţin comparativ cu anul precedent. Rata mortalităţii generale a constituit 11,0 decedaţi la 1000 locuitori. Se menţine decalajul între ratele mortalităţii generale pe medii: în mediul urban au fost înregistraţi 8,4 decedaţi la 1000 locuitori, în cel rural – 12,9. Diferenţa semnificativă între ratele mortalităţii generale pe medii este rezultatul unui proces mai accentuat de îmbătrânire demografică a populaţiei din mediul rural. Cele mai scăzute rate ale mortalităţii au fost înregistrate în mun.Chişinău (7,6‰), mun. Bălţi (9,3‰), raioanele Ialoveni şi Dubăsari (respectiv a cîte 10,1 ‰) şi Cahul (10,0 ‰), iar cele mai înalte – în raioanele: Donduşeni, Briceni,  Rîşcani, Şoldăneşti, Drochia, Glodeni şi Ocniţa (respectiv de la 14,0‰ – la 17,9‰).

Structura mortalităţii pe cauze de deces relevă, că cele mai multe decese (57,5%) au drept cauză bolile aparatului circulator, urmate de tumori (14,5%), bolile aparatului digestiv (9,1%), accidentele, intoxicaţiile şi traumatismele (7,8%), bolile aparatului respirator (4,8%).

Numărul copiilor decedaţi în vârstă sub un an în 2011, a fost de 431, rata mortalităţii infantile constituind 10,9 decedaţi în vârstă sub un  an la 1000 născuţi-vii.

Cele mai scăzute rate ale mortalităţii infantile au fost înregistrate în raioanele: Basarabeasca (3,8‰), Dubasari (5,0‰), Nisporeni (5,7‰), şi Cahul(6,5‰) iar cele mai înalte - în raioanele Donduseni (28,7‰), Glodeni (19,7‰), Ocniţa (18,6‰), Străşeni (18,1‰), Sîngerei (17,0‰) şi Taraclia (15,1‰).

 Principalele clase ale cauzelor de deces ale copiilor au rămas stările ce apar în perioada perinatală, care constituie 42,2% din totalul copiilor decedaţi în vârstă sub 1 an, malformaţiile congenitale, deformaţiile şi anomaliile cromozomiale – 27,1%, bolile aparatului respirator – 11,8%, accidentele, intoxicaţiile şi traumele – 7,0%.

Speranţa de viaţă la naştere în 2011 a crescut comparativ cu 2006 aproximativ cu trei ani. În comparaţie cu anii 2009 şi 2010, în anul 2011 a crescut speranţa de viaţă a bărbaţilor ce locuiesc în mediul rural. Femeile trăiesc mai mult decât  bărbaţii în medie cu 7,9 ani. Acest decalaj se datorează nivelului mai înalt al mortalităţii premature a bărbaţilor. Datorită nivelului diferenţiat al mortalităţii, durata medie a vieţii locuitorilor din mediul urban a fost mai mare decât a celor din mediul rural, respectiv cu 4,2 ani la bărbaţi şi cu 3,8 ani la femei.

Tabelul 2. Speranţa de viaţă la naştere în anii 2006-2011

Nupţialitatea şi divorţialitatea. Evoluţia proceselor demografice mai depinde în mare măsură şi de numărul căsătoriilor şi divorţurilor.

În 2011 s-au încheiat 25,9 mii căsătorii, cu 2,2 la sută mai puţin comparativ cu anul precedent, rata nupţialităţii constituind 7,3 căsătorii la 1000 locuitori. Din totalul căsătoriilor înregistrate cele mai multe s-au încheiat în luna septembrie (15,8%), iar cele mai puţine – în luna aprilie (3,6%).

Cei mai mulţi bărbaţi care s-au căsătorit în 2011, aparţin grupei de vârstă 25-29 ani (37,2), iar femeile din grupa de vârstă 20-24 ani (46,7%). Vârsta medie la prima căsătorie a fost de 26 ani pentru bărbaţi şi 24 ani pentru femei.

Căsătoriile pe medii după vârsta soţiilor se reprezintă astfel: 17,3% din numărul căsătoriilor înregistrate la sate au fost încheiate de femei în vârstă sub 20 ani, faţă de 6,6%, în mediul urban.

Din totalul căsătoriilor înregistrate în 2011, cele încheiate de persoane celibatare au reprezentat 83,2% pentru bărbaţi şi 85,3% pentru femei. Proporţia persoanelor divorţate, care s-au recăsătorit, a fost de 15,8% la bărbaţi şi 13,0% la femei, iar proporţia persoanelor văduve, care s-au recăsătorit a constituit respectiv 1,0 % şi 1,4%.

Numărul divorţurilor pronunţate prin hotărârea judecătorească a fost în 2011 de 11,1 mii, cu 3,3% mai puţin faţă de anul 2010 revenind în medie 3,1 divorţuri la 1000 locuitori.

În anul 2011 din totalul divorţurilor, 30,4% au intervenit după o perioadă de căsnicie mai mică de 5 ani, urmate de căsătoriile desfăcute după o perioada cuprinsă între: 5-9 ani (23,7%), 20 ani şi peste (19,8%), 10-14 ani (13,6%). Durata medie a căsătoriei desfăcute prin divorţ a fost de 11 ani.

Căsătoriile desfăcute în cazul cuplurilor cu copii minori au reprezentat 14,2% din totalul divorţurilor, iar numărul copiilor minori afectaţi de desfacerea acestor căsătorii a fost de 2171.

Migraţiunea populaţiei. În 2011, ca şi în anii precedenţi mai multe persoane au emigrat din Moldova, comparativ cu cele care au imigrat. Diferenţele de gen sunt semnificative în sensul în care mai multe femei decât bărbaţi au ales să emigreze, din numărul imigranţilor ponderea majoritară deţinând-o de asemenea femeile.

Conform datelor Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, pe parcursul anului trecut din ţară au plecat pentru a se stabili cu domiciliul permanent în străinătate 3920 persoane. Cele mai active legături migraţionale se menţin cu Ucraina şi Rusia (corespunzător 1827 şi 858 emigranţi). Numărul cetăţenilor Republicii Moldova, ce şi-au ales noul domiciliu S.U.A. a constituit 538 persoane, Israel – 204, Germania – 179. Majoritatea emigranţilor, atât femei, cât şi bărbaţi, fac parte din grupele de vârstă 20-29 de ani şi 30-39 de ani. Majoritatea emigranţilor, indiferent de sex, au un nivel de educaţie mediu, liceal. Emigranţii cu studii superioare constituie mai puţin de 18,6% din total. 

O parte a emigraţiei din ţară este compensată de repatrierea persoanelor originare din Republica Moldova şi imigraţie. Potrivit informaţiei primite de la Ministerul Afacerilor Interne, în anul 2011 în ţară s-au repatriat 654 persoane. Distribuţia repatriaţilor după naţionalităţi este următoarea: moldoveni – 53,5%, ruşi – 15,0%, ucraineni – 17,7%, găgăuzi – 7,4%, bulgari – 2,0%, evrei – 1,2%. Majoritatea repatriaţilor au sosit din Rusia şi Ucraina, respectiv 57,4% şi 31,5%.

Pe parcursul anului 2011 în Republica Moldova au sosit 2704 imigranţi, dintre care 32 persoane au obţinut permis de reşedinţă permanentă, iar 2672 persoane – permis cu termen fixat. După scopul sosirii aceştia se caracterizează astfel: la studii – 26,6%, la muncă – 32,0%, imigraţia de familie – 31,6% şi alte cauze 9,8%.

Migraţia internă. Pe parcursul anului 2011, şi-au schimbat locul de trai în interiorul ţării 45,0 mii persoane. Intensitatea migraţiei interne poate fi măsurată  după numărul de sosiri şi plecări la 1000 de locuitori.

Indicele de mobilitate al populaţiei, în anul 2011, a  înregistrat o valoare de 12,6 persoane la 1000 de locuitori. Intensitatea de plecări este mai mare în 17 raioane faţă de media pe ţară. Cel mai mare număr relativ de plecări s-a constatat în raioanele Cantemir, Dubăsari, Floreşti, Leova, Rezina, Şoldăneşti (16-17 plecaţi la 1000 locuitori), şi un număr mai mic de plecări au fost în mun.Bălţi, raioanele Taraclia şi UTA Găgăuzia (mai puţin de 8 plecaţi la 1000 locuitori).

Intensitatea de sosiri a fost mai mare în mun. Chişinau (17)  şi raionul Călăraşi (16 sosiţi la 1000 locuitori). In termeni absoluţi, cele mai multe sosiri  au fost înregistrate în mun.Chişinău (aproape 14 mii persoane), raioanele Orhei (1,7), Cahul (1,4), Soroca, Străşeni şi mun.Bălţi  (cîte 1,3 mii persoane). Soldul pozitiv al migraţiei interne este întîlnit numai în municipiile Chişinău şi Bălţi şi încă în 5 raioane: Donduşeni, Anenii Noi, Călăraşi, Ialoveni,  Străşeni.

In mare parte,  migranţii interne (mai mult de 90%) sunt persoanele în vârstă apta de muncă, cu o predominanţă a grupei de vârstă 20-34 ani. Fluxul de sosiri / plecări, privit prin prisma de gen, a constituit 57% femei şi respectiv 43% bărbaţi. Aproximativ 2/3 din numărul total al populaţiei care şi-au schimbat locul de trai în  anul 2011sunt de la sate, indicatorul mobilităţii contituind în mediul rural - 13,3 plecări la 1000 locuitori, şi 11,8 în mediul urban.

• Anexă

Persoana de contact:
Nina Cesnocova
şefa secţiei statistica demografică
Tel. 0 22 40 31 10