Prima / Învăţămînt şi ştiinţă
 
Învăţămînt şi ştiinţă
17.03.2009

Învăţămînt

Sistemul de învăţămînt, reprezintă ansamblul unităţilor (instituţiilor) de învăţământ de diferite tipuri, niveluri şi forme de organizare a activităţii de educaţie şi instruire, care asigură desfăşurarea procesului educaţional, in vederea educaţiei şi formării profesionale a populaţiei şcolare. Formele de organizare a învăţămîntului sunt: învăţămînt de zi, seral şi cu frecvenţă redusă.

Nivelul educaţional - treaptă de învăţămînt în care se face o instruire elementară, medie sau superioară, conform programelor de învăţămînt.

Populaţia şcolară reprezintă totalitatea copiilor, elevilor şi studenţilor cuprinşi în procesul de educaţie şi instruire al unui an şcolar/universitar, indiferent de formele de învăţămînt pe care le frecventează (de zi, seral şi cu frecvenţă redusă) şi de vîrstă.

Populaţia de vîrstă şcolară reprezintă populaţia a cărei vârstă se încadrează în limitele oficiale ale nivelului educaţional.

Absolvent este elevul sau studentul care a promovat cu succes ultimul an de studii al unei şcoli sau facultăţi.

Personalul didactic - reprezintă persoanele fizice care sunt angajate în sistemul de învăţămînt şi predau în cadrul procesului educaţional şi de instruire (cu normă întreagă şi parţială). Fiecare cadru didactic se înregistrează o singură dată, numai la unitatea şcolară la care are funcţia de bază (are cartea de muncă) sau predă numărul cel mai mare de ore didactice.

Cadre didactice calificate reprezintă cadrele care au pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate.

Rata brută de cuprindere şcolară în toate nivelurile de învăţământ – reprezintă numărul total al copiilor/elevilor/studenţilor cuprinşi in toate nivelurile de învăţământ, indiferent de vârstă, ca raport procentual din totalul populaţiei din grupa oficială de vârsta corespunzătoare tuturor nivelurilor de educaţie (3-23 ani).

Rata netă de cuprindere şcolară în toate nivelurile de învăţământ – reprezintă numărul copiilor/elevilor/studenţilor în grupa de vârstă oficială de educaţie (3-23 ani), cuprinşi în aceste niveluri de educaţie, ca raport procentual din populaţia totală din aceeaşi grupă oficială de vârstă.
 
Rata brută şi netă de cuprindere se calculează separat pentru învăţămîntul preşcolar, primar şi gimnazial.

Gradul de cuprindere şcolară pe vârste/grupe de vârstă – reprezintă numărul total al elevilor de o anumită vârstă/grupă de vârstă, indiferent de nivelul de educaţie în care sunt cuprinşi, ca raport procentual din totalul populaţiei de aceeaşi vârstă/grupă de vârstă.

Numărul de elevi ce revine la un cadru didactic – numărul elevilor înscrişi într-un nivel de educaţie, raportat la numărul cadrelor didactice cuprinse în nivelul de educaţie respectiv, într-un anumit an şcolar.

Rata de tranziţie de la învăţămîntul primar la învăţămîntul gimnazial – reprezintă raportul dintre numărul de elevi admişi în primul an de studii al învăţământului gimnazial într-un anumit an de studii, exprimat ca raport procentual din numărul de elevi înscrişi în anul terminal al învăţământului primar din anul şcolar anterior.

Ponderea elevilor intraţi pentru prima dată în clasa I care au frecventat învăţământul preşcolar  Proporţia elevilor care au frecventat învăţământul preşcolar intraţi pentru prima dată în clasa I, exprimată ca raport procentual din numărul total al elevilor intraţi pentru prima dată în clasa I.

Ştiinţă şi proprietatea intelectuală

Doctoratul se realizează prin activitate de cer­ce­tare ştiinţifică.

Postdoctoratul constituie o formă de aprofundare a cunoştinţelor teoretice şi a cercetărilor ştiinţifice ale persoanelor ce deţin gradul ştiinţific de doctor.

Numărul doctoranzilor şi postdoctoranzilor conform situaţiei la sfârşitul anului.

Activitatea de cercetare-dezvoltare – activitate de cercetare științifică și de dezvoltare tehnologică luate în ansamblu.

Activitatea de cercetare-dezvoltare nu cuprinde următoarele categorii de activități:

  • învățământul şi pregătirea cadrelor;
  • alte activităţi ştiinţifice şi tehnologice, inclusiv servicii de informare ştiinţifică şi tehnică (cu excepţia cazurilor când acestea sunt faze în cadrul activităţii de cercetare-dezvoltare); colectarea şi prelucrarea datelor cu destinaţie generală (dacă aceasta nu se referă la cercetări concrete); testarea şi standardizarea; studii de fezabilitate; asistenţa medicală specializată; servicii referitoare la brevete şi licenţe; adaptarea, susţinerea şi însoţirea software-lui existent;
  • activitatea de producţie (inclusiv activitatea de inovare)
  • activităţi administrative şi alte activităţi de suport (gestionarea publică a activităţii de cercetare-dezvoltare, finanţarea etc.).

Cercetări fundamentale – cercetările experimentale sau teoretice orientate spre obţinerea unor cunoştinţe noi fără un scop anume, legat de utilizarea acestor cunoştinţe. Rezultatul lor sunt ipotezele, teoriile, metodele etc.

Cercetări aplicative – lucrări originale orientate spre obţinerea unor cunoştinţe noi cu scopul rezolvării unor probleme practice concrete. Cercetările aplicative determină căile posibile de utilizare a rezultatelor cercetărilor fundamentale, metodele noi de rezolvare a problemelor formulate anterior.

Dezvoltări tehnologice (elaborări) – lucrările sistematice, bazate pe cunoştinţele existente obţinute în rezultatul cercetărilor şi (sau) a experienţei practice şi orientate spre crearea de noi materiale, produse, procedee, dispozitive, servicii, sisteme sau metode.

Cheltuieli pentru cercetare-dezvoltare – sumele cheltuite pentru activitatea de cercetare-dezvoltare (costul) în cursul unei perioade, indiferent de sursele din care provin mijloacele.

Cheltuieli interne pentru cercetare-dezvoltare – cheltuieli pentru activitatea de cercetare-dezvoltare îndeplinită cu forţele proprii ale organizaţiei raportoare.

Cheltuieli externe pentru cercetare-dezvoltare – cheltuieli pentru activitatea de cercetare-dezvoltare efectuată de terţi în bază de contract cu organizaţia raportoare.

Cheltuielile curente cuprind toate cheltuielile efectuate în cursul unei perioade, reprezentînd cheltuielile pentru remunerarea muncii, plăţile efectuate pentru mijloacele materiale, furnituri, echipamente şi instrumente care nu fac parte din cheltuieli de capital; produse consumabile, apă, combustibili, energie de toate tipurile etc., precum şi alte cheltuieli curente.

Cheltuielile capitale cuprind toate cheltuielile efectuate în cursul unei perioade pentru construcţia şi cumpărarea clădirilor, pentru desfăşurarea unor reconstrucţii de mare amploare, modernizarea şi reparaţia clădirilor destinate pentru efectuarea cercetărilor ştiinţifice, pentru procurarea utilajului şi altor mijloace fixe, pentru procurarea sectoarelor de teren, destinate pentru efectuarea cercetărilor ştiinţifice, precum şi alte cheltuieli capitale.

Efectivul salariaţilor din activitatea de cercetare-dezvoltare indică numărul efectiv al salariaţilor, fără persoane cu contract de muncă suspendat, cumularzi externi.

Cercetători – specialişti din activitatea de cercetare-dezvoltare care realizează nemijlocit crearea de noi cunoştinţe, produse, procedee, metode şi sisteme, precum şi gestionarea acestor genuri de activitate.

Tehnicieni – lucrători care participă în activitatea de cercetare-dezvoltare, exercitând funcţii tehnice, de regulă, sub conducerea cercetătorilor (exploatarea şi deservirea instalaţiilor ştiinţifice, utilajului de laborator, tehnicii de calcul, pregătirea materialelor, desenelor tehnice, efectuarea experienţelor, analizelor etc.).

Personal auxiliar – lucrători care participă la executarea temelor de cercetare-dezvoltare sau care sunt direct implicaţi în executarea unor astfel de teme: lucrătorii subdiviziunilor de planificare economică, financiară, ai subdiviziunilor de informaţii tehnico-ştiinţifice; lucrătorii care efectuează montarea, reglarea, deservirea şi reparaţia utilajelor ştiinţifice şi aparatelor; laboranţii fără studii superioare şi medii de specialitate.

Salariaţii din activitatea de cercetare-dezvoltare se exprimă în număr fizic de persoane şi într-o mărime convenţională denumită „echivalent normă întreagă (ENI)”. Acest concept se bazează pe unitatea de evaluare, care este considerat ca fiind  o persoană care lucrează o normă întreagă pe o anumită perioadă (persoană-an). Astfel, ENÎ permite evitarea a unei supra estimări a numărului de personal, ținând cont de faptul că unele persoane implicate în activitatea de cercetare-dezvoltare dedică o parte din timp altei activităţi (de exemplu, formarea profesională a studenţilor, management, îngrijirea sănătăţii, etc.). În afară de aceasta, unele persoane sunt angajate parţial, spre exemplu, mai puţin de 8 ore pe zi sau 40 de ore pe săptămână, sau nu au activat pe parcursul întregului an (sunt angajaţi sau eliberaţi în decursul anului de gestiune).

Resursele umane şi financiare din activitatea de cercetare-dezvoltare se prezintă pe sectoare de execuţie conform metodologiei prevăzute în Manualul Frascati, ținând cont de sectoarele respective ale economiei:

Sectorul de stat cuprinde instituţiile care asigură administrarea publică şi necesităţile societăţii în ansamblu şi organizaţiile non profit controlate şi finanţate în principal de Stat. În acest sector se includ: instituţiile subordonate administraţiei publice centrale si locale, instituţiile de cercetare-dezvoltare ale Academiei de Ştiinţe, cu excepţia celor care prestează servicii de/pentru învățământul superior.

Sectorul învățământului superior cuprinde toate instituţiile de învățământ superior, centrele de cercetări ştiinţifice de pe lîngă instituţiile de învățământ superior.

Sectorul de antreprenoriat cuprinde toate întreprinderile şi organizaţiile, a căror activitate principală este producţia de bunuri sau servicii pentru piaţă (altele decât serviciile sectorului învățământului superior), inclusiv cele de Stat, cât şi organizaţiile private non profit care le deservesc.

Sectorul privat necomercial cuprinde organizaţiile private, ne producătoare pentru piaţă şi gospodăriile populaţiei.

Titlu de protecţie eliberat / decizie de acordare document eliberat de AGEPI (brevet sau certificat) ce confirmă drepturile asupra invenţiei, soiului de plantă, mărcii, desenului/modelului industrial şi altor obiecte de proprietate industrială. Pentru cererile de protecţie a mărcilor, desenelor şi modelelor industriale depuse pe cale internaţională nu se eliberează titluri de protecţie, ci se emit decizii de acordare a protecţiei.

Solicitant – persoana fizică sau juridică care cere în scris la AGEPI acordarea unui titlu de protecţie pentru un obiect de proprietate industrială.

Titular – persoana fizică sau juridică căreia îi aparţine dreptul conferit prin titlul de protecţie.

Invenţie soluţie ce rezolvă o problemă tehnică prin mijloace tehnice.

Model de utilitate – soluţie ce rezolvă o problemă tehnică, în special cu privire la forma construcţiei şi asamblarea unui produs.

Soi de plantă grup de plante aparţinînd unui singur taxon botanic de cel mai jos rang cunoscut, care, indiferent dacă corespunde pe deplin sau nu condiţiilor de acordare a protecţiei prin brevet, poate fi:

  • definit prin expresia caracterelor rezultînd dintr-un anumit genotip sau dintr-o anumită combinaţie de genotipuri;
  • distinct faţă de orice alt grup de plante prin expresia a cel puţin unuia dintre caractere;
  • considerat ca o entitate, avînd în vedere proprietatea sa de a fi reprodus fără vre-o modificare.

Marcă – orice semn susceptibil de reprezentare grafică, care serveşte la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice şi juridice.

Desen sau model industrial – aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia rezultat, în special, din caracteristicile liniilor, contururilor, culorilor, formei, texturii şi/sau ale materialelor şi/sau ale ornamentaţiei produsului în sine.

Valabilitatea titlurilor de protecţie – menţinerea în vigoare a diferitor categorii de titluri de protecţie, pentru care se asigură şi se garantează protecţia drepturilor de proprietate industrială într-un interval de timp, prevăzut de lege, cu condiţia achitării taxelor corespunzătoare fiecăruia dintre aceste titluri.

Brevet de invenţie eurasiatic valabil pe teritoriul Republicii Moldova – brevetul eliberat de către Organizatia Eurasiatică de Brevete unui titular în baza cererii depuse conform Convenţiei Eurasiatice privind Brevetele (intrată în vigoare pentru Republica Moldova la 16.02.1996 şi denunţată la 26.04.2011), care a achitat taxa pentru menţinerea în vigoare a brevetului de invenţie pe teritoriul Republicii Moldova.

Prima / Învăţămînt şi ştiinţă
Tel. E-mail moldstat@statistica.gov.md
Fax (+373 22) 40 30 00
E-mail moldstat@statistica.gov.md
str. Grenoble, 106, MD-2019 Chişinău, Republica Moldova
Email: moldstat@statistica.gov.md
Copyright © 2019 BIROUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ
Condiții de utilizare
Tipărire