Situaţia copiilor în Republica Moldova în anul 2009

Situaţia copiilor în Republica Moldova în anul 2009

Biroul Naţional de Statistică vă prezintă informaţia privind situaţia copiilor pentru anul 2009.

Situaţia demografică

Numărul populaţiei stabile în Republica Moldova (fără raioanele din partea stîngă a Nistrului şi mun. Bender) la 1 ianuarie 2010 a constituit 3563,7 mii persoane, din care 1476,7 mii (41,4%) locuiau în localităţile urbane şi 2087,0 mii (58,6%) - în cele rurale. Repartizarea populaţiei după sexe se prezintă astfel: 51,9% (1850,2 mii ) - femei şi 48,1% (1713,5 mii) - bărbaţi. Din numărul total al populaţiei 21,5% alcătuiesc copiii în vîrstă de pînă la 18 ani.

Numărul născuţilor-vii în anul 2009 a fost de 40803, majorîndu-se cu 1785 (4,6%) faţă de anul 2008, rata natalităţii constituind 11,4 născuţi-vii la 1000 locuitori. Nivelul natalităţii în localităţile rurale este la un nivel mai înalt decît în localităţile urbane, fiind respectiv 12,4‰ şi 10,1‰. Mai mult de jumătate (51,5%) din numărul copiilor născuţi-vii au fost băieţi, rata de masculinitate fiind de 12,3‰.

Majoritatea copiilor (99,5%) s-au născut în unităţile sanitare cu asistenţă medicală. În funcţie de greutate la naştere, 94,7% din născuţii-vii au avut peste 2500 grame. Cei mai mulţi copii (96,9%) s-au născut după o durată a sarcinii de peste 35 săptămîni.

Distribuţia născuţilor-vii după grupa de vîrstă a mamei, evocă concentrarea acestora pînă la vîrsta de 30 ani. Totodată, în anul 2009 s-a păstrat tendinţa de scădere a ponderii naşterilor la femeile în vîrstă de pînă la 20 ani – 9,9% din numărul total al născuţilor-vii, faţă de 10,5% în 2008 (11,3 % - în 2007). Vîrsta medie a mamei la prima naştere a fost de 23,3 ani. Mamele din mediul rural nasc la o vîrstă mai mică decît mamele din mediul urban, respectiv la 22,4 şi 24,6 ani.

În anul de referinţă s-a înregistrat o uşoară descreştere a ponderii născuţilor-vii de rangul I, constituind 53,2%, pe cînd ponderea născuţilor-vii de rangul II şi III a crescut. Ponderea celor născuţi de rangul IV şi peste a scăzut nesemnificativ. Majoritatea copiilor născuţi în familiile numeroase revin mamelor din mediul rural – 80,9% din numărul total de nou-născuţi din această categorie.

În anul 2009 nivelul natalităţii extraconjugale rămîne a fi înalt, ponderea copiilor născuţi în afara căsătoriei fiind de 22,9%. Din totalul născuţilor-vii, 30,1 mii (73,7%) revin mamelor care sînt la prima căsătorie şi fiecare al doilea a fost născut în primii doi ani de căsătorie.

Numărul divorţurilor pronunţate prin hotărîrea judecătorească a constituit 11,9 mii cazuri sau cu 5,7% mai puţin faţă de anul 2008. În medie la 1000 locuitori revin 3,3 divorţuri. Căsătoriile desfăcute în cazul cuplurilor cu copii minori au reprezentat 28,4% din total divorţuri, iar numărul copiilor minori afectaţi de desfacerea acestor căsătorii a fost de 4,7 mii persoane.

O problemă rămîne a fi mortalitatea copiilor, inclusiv cea infantilă. Numărul copiilor decedaţi în vîrstă sub un an în 2009 a fost de 493 copii, iar rata mortalităţii infantile a constituit 12,1 decedaţi sub un an la 1000 născuţi-vii.

Principalele cauze de deces ale copiilor în vîrstă sub 1 an sînt stările ce apar în perioada perinatală - 40,8% din total copii decedaţi în vîrstă sub 1 an, malformaţiile congenitale, deformaţiile şi anomaliile cromozomiale - 27,0%, bolile aparatului respirator - 13,2%, accidentele, intoxicaţiile şi traumele - 7,1%.

Numărul copiilor decedaţi în vîrstă de 1-14 ani a constituit 41,4 persoane la 100 mii copii de vîrsta respectivă. Mortalitatea copiilor în această categorie de vîrstă reflectă preponderenţa copiilor care au decedat în urma accidentelor, intoxicaţiilor şi traumelor - 47,4%, tumorilor maligne - 15,2%, malformaţiilor congenitale - 12,2%, şi a bolilor aparatului respirator - 7,0%.

Morbiditatea copiilor

Pe parcursul anului 2009 în sistemul de sănătate au activat 453 medici pediatri sau 5,9 medici la 10 mii copii în vîrstă de 0-17 ani. Practic fiecare al şaselea copil în vîrstă de pînă la 18 ani a fost internat în una din instituţiile spitaliceşti.

Tabelul 1.Asigurarea medicală a copiilor, 2005-2009

2005

2006

2007

2008

2009

Numărul de medici-pediatri

492

496

464

440

453

la 10000 copii în vîrstă de 0-17 ani

5,7

5,8

5,7

5,6

5,9

Numărul de paturi pentru copii

3706

3663

3573

3591

3541

la 10000 copii în vîrstă de 0-17 ani

33,3

34,9

43,9

45,6

46,3

Copii internaţi în instituţiile spitaliceşti, mii

124,2

125,3

126,9

134,9

136,1

la 10000 copii în vîrstă de 0-17 ani

1415

1457

1558

1714

1647

Incidenţa morbidităţii copiilor în primul an de viaţă se caracterizează prin predominarea bolilor aparatului respirator (679 cazuri la 1000 copii), anemiei (219 cazuri la 1000 copii), patologiilor perinatale (141 cazuri la 1000 copii) şi a bolilor sistemului nervos (109 cazuri la 1000 copii).

În general, morbiditatea copiilor în anul 2009 se caracterizează prin predominarea bolilor aparatului respirator (382 cazuri la 1000 persoane), bolilor infecţioase şi parazitare (70 cazuri la 1000 persoane), bolilor sistemului nervos (39 cazuri la 1000 persoane), aparatului digestiv (27 cazuri la 1000 persoane), bolilor pielii şi ţesutului celular subcutanat (41 cazuri la 1000 persoane) şi a afecţiunilor sîngelui şi organelor hematopoietice (22 cazuri la 1000 persoane).

Morbiditatea de boli infecţioase a înregistrat creşteri semnificative în cazul morbidităţii prin gripă şi a infecţiilor acute ale căilor respiratorii, de la 87,6 mii cazuri în anul 2008 pînă la 179,8 mii cazuri în anul 2009 (23,5 mii cazuri la 100 mii copii).

În medie la 100 mii copii revin 1676 cazuri de infecţii intestinale acute, 2221 cazuri de enterobioză, 562 cazuri de ascaridoză. Totodată, s-au înregistrat scăderi în numărul de cazuri pentru dizenteria bacteriană, scarlatină, trichocefaloză şi hepatita virotică (B).

Tabelul 2. Morbiditatea copiilor în vîrstă de 0-17 ani de unele boli infecţioase, 2005-2009

Numărul cazurilor de îmbolnăviri

La 100 000 copii din grupa de vîrstă respectivă *

2005

2006

2007

2008

2009

2005

2006

2007

2008

2009

Infecţii intestinale

Salmoneloze

393

464

411

270

381

44

54

49

34

49

Infecţii intestinale acute

11587

11583

12394

11851

12819

1295

1347

1404

1506

1676

din care, dizenteria bacteriană

1520

1268

960

565

414

170

147

109

72

54

Hepatite virale

Hepatite virale – total

903

277

174

73

30

101

32

20

9

4

inclusiv hepatita virotică B

32

14

16

3

1

4

2

2

0,4

0,1

Infecţii aerogene

Scarlatină

191

202

231

192

151

21

23

26

24

20

Parotidită epidemică

224

187

1149

16418

157

25

22

130

2086

21

Gripă şi infecţii acute ale căilor respiratorii, mii cazuri

106,7

104,5

105,8

87,6

179,8

11,9

12,2

11,9

11,1

23,5

Maladii de importanţă majoră pentru sănătatea publică

Purtători ai virusului imunodeficienţei umane (HIV)

7

12

7

14

-

1

1,4

1

2

-

Invazii parazitare

Ascaridoză

5777

6175

6224

5315

4301

645

718

628

675

562

Trichocefaloză

131

95

77

65

57

15

11

8

8

7

Enterobioză

22926

21173

19715

18191

16985

2561

2463

2149

2311

2221

Anual peste 65 copii sînt înregistraţi cu morbidităţi de tumori maligne. Majoritatea cazurilor de îmbolnăviri ţin de ţesutul limfoid, urmate de cele ale creierului şi ale altor părţi ale sistemului nervos central. În anul 2009 la 100 mii copii  în vîrstă de 0-17 ani au revenit în medie cîte 9,5 cazuri noi de bolnavi cu tumori maligne.

Tabelul 3. Morbiditatea copiilor de tumori maligne pe grupe de vîrstă şi sex, 2007-2009

2007

2008

2009

total

băieţi

fete

total

băieţi

fete

total

băieţi

fete

Total bolnavi înregistraţi cu diagnosticul de tumori maligne, caz nou

76

44

32

65

39

26

73

45

28

inclusiv copii în vîrstă de:

0-4

20

12

8

20

9

11

23

15

8

5-14

32

16

16

27

19

8

32

20

12

15-17

24

16

8

18

11

7

18

10

8

Cazuri la 100 mii copii în vîrstă de 0-17 ani

9,0

10,6

8,0

8,3

9,7

6,8

9,5

11,5

7,5

Pe parcursul anului 2009 s-au înregistrat unele tendinţe de majorare a incidenţei maladiilor transmise pe cale sexuală, precum sifilisul, gonoreea şi infecţiile ano-genitale prin virusul herpetic. La 100 mii copii în vîrstă de pînă la 14 ani au revenit în medie cîte 10,5 cazuri de sifilis, 11,4 cazuri de infecţii ano-genitale prin virusul herpetic, 6,8 cazuri de gonoree şi 4,4 cazuri de trihomoniază.

Numărul copiilor în vîrstă de pînă la 17 ani purtători a virusului imunodeficienţei umane (HIV) a constituit 8 persoane sau cu 6 cazuri mai puţin comparativ cu anul 2008.

Incidenţa prin maladii psihice la copii în vîrstă de pînă la 17 ani se caracterizează prin predominarea tulburărilor mintale cu caracter nepsihotic (460 cazuri la 100 mii copii) şi retard mintal (146 cazuri la 100 mii copii). După asistenţă consultativ-curativă s-au adresat în anul 2009 - 819 copii.

Incidenţa tuberculozei active în anul 2009 a constituit 26 cazuri noi la 100 mii copii de vîrsta 0-17 ani. Riscul îmbolnăvirii de tuberculoză este mai mare pentru copiii în  vîrstă de 5-14 ani, practic fiecare al patrulea caz nou de tuberculoză a fost înregistrat în cazul acestei grupe de vîrstă.

Tabelul 4. Morbiditatea copiilor de tuberculoză activă pe grupe de vîrstă şi sex, 2007-2009

2007

2008

2009

total

băieţi

fete

total

băieţi

fete

total

băieţi

fete

Total bolnavi înregistraţi cu diagnosticul de tuberculoză activă, caz nou

251

136

115

207

117

90

215

112

103

inclusiv copii în vîrstă de:

0-4

62

36

26

59

35

24

66

39

27

5-14

100

54

46

90

55

35

84

40

44

15-17

89

46

43

58

27

31

65

33

32

Cazuri la 100 mii copii în vîrstă de 0-17 ani

30,8

32,6

28,9

26,3

29,0

23,4

28,1

28,5

27,6

Ponderea copiilor din mediul rural

49,8

47,8

52,2

58,9

64,1

52,2

58,1

60,7

55,3

În anul 2009 examenelor de profilaxie au fost supuşi 692,2 mii copii în vîrstă de 0-17 ani sau cu 11,3 mii persoane mai puţin comparativ cu anul precedent. Astfel, la 1000 copii examinaţi, 19,5 persoane suferă de acuitate vizuală scăzută, 10,7 sînt cu întîrzieri în dezvoltarea fizică, 8,5 au dereglări de ţinută, 6,0 suferă de defecte de vorbire, 6,1 de scolioză şi 2,3 au acuitate auditivă scăzută. În anul 2009 au fost supuşi controlului profilactic 44,8% din copii. Din total examinaţi, 32,3% necesită asanare, din care 75,3% au fost asanaţi. 

Invaliditatea copiilor în vîrstă de pînă la 18 ani se caracterizează prin creşterea numărului de cazuri de la 16,8 la 1000 copii de vîrsta respectivă în 2004 pînă la 19,1cazuri la 1000 copii în 2009. Principalele cauze ale invalidităţii copiilor sînt: tulburările mintale şi de comportament (4,1 cazuri la 1000 copii), bolile sistemului nervos (5,3 cazuri la 1000 copii), malformaţiile congenitale şi anomaliile cromozomiale (4,8 cazuri la 1000 copii).

Educaţia preşcolară.

La sfîrşitul anului 2009, în ţară funcţionau 1362 instituţii preşcolare, din care în mediul urban erau amplasate 23,2% din total grădiniţe, iar în rural respectiv 76,8%. Numărul copiilor înscrişi în învăţămîntul preşcolar s-a majorat în ultimii ani şi a constituit către sfîrşitul anului 2009 - 126,0 mii. Majoritatea copiilor cuprinşi în instituţiile preşcolare au vîrsta între 3 şi 6 ani (110,2 mii sau 87,5%).

Numărul copiilor ce frecventează instituţii preşcolare a înregistrat o creştere în mărime de 11,4%. În mediul urban acest indicator a constituit 12,9%, iar în mediul rural – 10,2%. Numărul copiilor în vîrstă de pînă la 3 ani s-a majorat în aceeaşi perioadă cu 18,0%, iar a celor de 3 ani şi peste – cu 10,3%.

La 100 locuri în instituţiile preşcolare reveneau 77 copii, în mediul urban – 91 şi în mediul rural – 68 copii.

Tabelul 5.Instituţii preşcolare, 2005-2009

2005

2006

2007

2008

2009

Înstituţii preşcolare

1295

1305

1334

1349

1362

urban

309

307

308

315

316

rural

986

998

1026

1034

1046

Copii, mii persoane

113,1

116,2

120,1

123,9

126,0

urban

52,1

53,9

55,8

57,8

58,8

rural

61,0

62,3

64,3

66,1

67,2

Numărul copiilor după vîrstă mii persoane

pînă la 3 ani

13,3

14,8

15,4

16,2

15,7

urban

8,4

9,4

9,6

10,0

9,2

rural

4,9

5,4

5,8

6,2

6,5

3 ani şi peste

99,9

101,5

104,7

107,7

110,2

urban

43,8

44,5

46,2

47,7

49,6

rural

56,1

57,0

58,5

60,0

60,6

Paralel cu creşterea numărului de copii în instituţiile preşcolare se realizează şi o creştere a ratelor de cuprindere a copiilor în aceste instituţii. Dacă în 2005 rata brută de cuprindere a fost de 70,7%, atunci în anul 2009 aceasta a atins nivelul de 75,5%, fiind în creştere cu 4,8 puncte procentuale. În mediul urban rata brută de cuprindere a copiilor în învăţămîntul preşcolar este superioară (91,9%) celei din mediul rural (66,1%).

Pentru copiii cu necesităţi speciale funcţionează grupe specializate în cadrul a 34 instituţii, majoritatea fiind pentru copii cu deficienţe sau dereglări ale vorbirii (61,8%). În anul 2009 astfel de grupe au fost frecventate de către 2202 copii sau cu circa 5,0% mai mult decît în anul 2005.

În învăţămîntul primar şi secundar general în anul de studii 2009/2010 au fost cuprinşi 413,7 mii elevi (206,4 mii fete), cu 4,7% mai puţin comparativ cu anul de studii anterior. Din numărul total de copii 40,8% studiau în mediul urban, iar 59,2% – în mediul rural.

Rata brută de cuprindere a copiilor în învăţămîntul primar în anul de studii 2009/2010 a constituit 93,5%, iar în învăţămîntul gimnazial – 88,8%. Se constată diferenţe semnificative pe medii de reşedinţă. Astfel, în mediul urban rata brută de cuprindere cu învăţămîntul primar a fost de 102,4% faţă de 88,9% în rural, iar în cazul învăţămîntului gimnazial acest indicator a constituit respectiv 95,8% în urban şi 85,3% în rural.

Tabelul 6. Elevi în instituţii de învăţămînt primar şi secundar general pe medii  (mii persoane)

2005/2006

2006/2007

2007/2008

2008/2009

2009/2010

Total

517,0

491,5

461,0

434,3

413,7

inclusiv:

urban

209,2

198,7

186,7

176,3

168,6

rural

307,8

292,8

274,2

258,0

245,1

Din totalul elevilor cuprinşi în învăţămîntul primar şi secundar general, 143,4 mii (34,7%) reprezintă elevii din învăţămîntul primar, 207,5 mii (50,2%) – elevii din învăţămîntul gimnazial şi 62,8 mii (15,2%) elevi au urmat cursurile de studii liceale. Structura contingentului de elevi practic nu s-a schimbat comparativ cu anul de studii 2008/2009. Numărul de elevi la 10000 locuitori a constituit 1161 persoane faţă de 1217 – în anul de studii 2008/2009.

La începutul anului de studii 2009/2010 în clasele I şi clasele pregătitoare au fost înscrişi 37,6 mii elevi, prezentînd o diminuare în proporţie de 11,1% faţă de anul de studii 2005/2006. Numărul elevilor din clasele absolvente (11, 12) a constitut 37,7 mii persoane înregistrînd fluctuaţii nesemnificative pe parcursul ultimilor 5 ani.

Criminalitatea juvenilă

În decursul anului 2009 au fost înregistrate 25,7 mii infracţiuni, comparativ cu anul precedent numărul acestora s-a majorat cu 3,4%. Numărul crimelor săvîrşite de minori în decursul anului 2009 a constituit 1,1 mii infracţiuni, fiind în descreştere faţă de anul precedent cu 23,9%. Totodată, ponderea infracţiunilor săvîrşite de minori în total infracţiuni anual variază de la 6% pînă la 10%.

Cele mai frecvente infracţiuni comise de minori sînt furturile, cu o pondere de 7,9% din total furturi, jafurile – 10,8% din total jafuri, tîlhăriile – 9,7% din total tîlhării, violurile – 8,7%, huliganism respectiv – 6,7%. 

Tabelul 7. Numărul infracţiunilor comise de către minori, 2005-2009

2005

2006

2007

2008

2009

Infracţiuni - total

27595

24767

24362

24788

25655

Infracţiuni săvîrşite de minori

2538

2087

1770

1502

1143

inclusiv:

Omor şi tentativă de omor

17

9

11

12

8

Leziuni corporale grave

13

14

16

11

8

Violuri

23

26

24

30

23

Tîlhării

30

31

17

27

20

Jafuri

177

137

138

117

108

Furturi

1893

1518

1252

1001

726

Escrocherii

33

35

42

36

24

Huliganism

82

69

55

52

51

Infracţiuni legate de droguri 

71

71

37

26

33

La 100 mii copii în vîrstă de 0-17 ani în anul 2009 au revenit 149 infracţiuni înregistrate, acest indicator fiind în descreştere cu 42 infracţiuni faţă de anul 2008.

În decursul anului 2009 au fost relevaţi 1353 minori care au comis infracţiuni, fiind înregistrată o tendinţă de scădere, ca şi în cazul numărului de infracţiuni comise de minori. La 100 mii copii în vîrstă de pînă la 18 ani revin în medie 164 minori care au comis infracţiuni faţă de 197 minori în anul 2008. Expuşi spre săvîrşirea crimelor, în general, sînt persoanele în vîrstă de 16-17 ani, ponderea cărora în total minori care au comis infracţiuni a constituit 67,7%.

Tabelul 8. Numărul minorilor care au comis crime, pe grupe de vîrstă, 2005-2009

2005

2006

2007

2008

2009

Numărul minorilor care au comis crime - total

2612

2160

1815

1554

1353

inclusiv:

Jafuri - după vîrstă, ani

14-15

67

48

84

45

41

16-17

124

123

104

112

114

Furturi - după vîrstă, ani

14-15

781

691

587

449

353

16-17

993

846

620

591

526

Tîlhării - după vîrstă, ani

14-15

6

7

3

8

4

16-17

24

20

21

19

16

Huliganism - după vîrstă, ani

14-15

16

28

18

9

12

16-17

81

57

59

46

33

Legate de droguri- după vîrstă, ani

14-15

5

4

5

3

2

16-17

69

74

38

27

34

În anul 2009 din numărul total al persoanelor condamnate (7,7 mii persoane), 6,2% au fost minori (477 persoane). Numărul minorilor condamnaţi s-a micşorat comparativ cu anul 2005 aproximativ de patru ori, iar comparativ cu anul precedent - cu 32 persoane.

copii_2009_5x.png

Majoritatea minorilor sînt condamnaţi pentru furt - 231 persoane (48,4%), pentru jaf şi tîlhării - 71 persoane (14,9%), 34 persoane pentru huliganism (7,1%), 16 persoane pentru crime legate de droguri (3,4%), etc.

La 100 mii minori în vîrstă de 14-17 ani au revenit în medie 204 minori condamnaţi. În decursul ultimilor cinci ani, numărul minorilor condamnaţi la 100 mii minori în vîrstă de 14-17 ani a înregistrat o descreştere continuă.

Tabelul 9. Minori condamnaţi în funcţie de crima săvîrşită, 2005-2008

2005

2006

2007

2008

2009

Condamnaţi total

1888

1316

662

445

477

din care pentru:

Omor

15

18

14

13

14

Viol

26

21

19

11

17

Furt

1317

823

285

190

231

Jaf

134

121

87

39

44

Tîlhării

31

26

8

32

27

Huliganism

86

42

29

37

34

Crime legate de droguri

51

31

18

17

16

la 100 000 minori în vîrstă de 14-17 ani

Condamnaţi total

689

504

260

192

218

din care pentru:

Omor

5

7

5

6

6

Viol

9

8

7

5

8

Furt

480

315

112

82

106

Jaf

49

46

34

17

20

Tîlhării

11

10

3

14

12

Huliganism

31

16

11

16

16

Crime legate de droguri

19

12

7

7

7

Din total minori condamnaţi în anul 2009, în cazul a 47,8% a fost stabilită condamnarea condiţionată, 22,4% au fost condamnaţi la închisoare. Începînd cu anul 2005 a fost întrodusă pedeapsa prin muncă neremunerată în folosul comunităţii. În anul 2009 aproximativ fiecare al cincilea minor a fost condamnat la această măsură de pedeapsă.

Tabelul 10. Structura măsurilor de pedeapsă cu privire la minori, 2005-2008

2005

2006

2007

2008

2009

Condamnaţi total

1888

1316

662

445

477

din care la:

închisoare

224

227

124

100

107

amendă

142

116

54

49

39

condamnare condiţionată

1236

624

321

173

228

muncă neremunerată în folosul comunităţii

234

320

154

108

93

alte pedepse

51

29

9

15

10

Numărul minorilor deţinuţi  în instituţii penitenciare în anul 2009 a constituit 33 persoane, inclusiv 6 fete. Cel mai mare număr de persoane deţinute a fost înregistrat în anul 2006 (138 persoane) după care numărul minorilor condamnaţi a fost în descreştere datorită amnistiei.  

Tabelul 11. Numărul minorilor deţinuţi în penitenciare, 2005-2009

2005

2006

2007

2008

2009

Total

70

138

92

24

33

inclusiv:

tineri

65

124

88

21

27

tinere

5

14

4

3

6

Cele mai multe persoane care îşi ispăşesc pedeapsa în instituţiile penitenciare au fost condamnate pentru comiterea omorurilor - 10 persoane (41,7%), 3 persoane pentru viol (12,5%), cîte 2 persoane pentru furt şi jaf (8,3%).

Anual împotriva copiilor sunt comise peste 400 crime, iar pe parcursul anilor 2005-2009 au fost comise peste 2,2 mii infracţiuni. În anul 2009 au fost înregistrate 459 infracţiuni împotriva copiilor. La 100 mii populaţie în vîrstă de 0-17 ani au revenit în medie 60 infracţiuni împotriva copiilor. De cele mai dese ori copiii suferă în urma violurilor şi jafurilor. În 2009 au fost înregistrate şi 12 cazuri de omor a copiilor.

Tabelul 12. Crime comise împotriva copiilor, 2005-2009

2005

2006

2007

2008

2009

Total crime

418

415

436

515

459

inclusiv:

Omor

6

13

8

22

12

Vătămări intenţionate grave

7

5

8

6

7

Violuri

60

54

43

58

52

Jafuri

50

35

41

45

54

Tîlhării

5

5

7

2

4

Alte

290

303

329

382

330

În anul 2009 au fost înregistrate 2729 accidente rutiere sau 7,5 accidente zilnic. Pe parcursul a ultimilor cinci ani în urma accidentelor rutiere au decedat 170 copii, iar 2240 copii au fost traumaţi. În anul 2009 în urma accidentelor rutiere au suferit 600 minori sau 15,9% din numărul total de victime.

Protecţia socială a copilului

 În decursul anului 2009 numărul copiilor rămaşi fără îngrijirea părintească a constituit 3101 copii, din care 1147 copii au fost plasaţi în servicii de tip rezidenţial şi 1954 copii plasaţi în servicii de tip familie.

În republică funcţionează 81 case de copii de tip familial, în care sînt plasaţi 307 copii. De către cetăţenii Republicii Moldova au fost adoptaţi pe parcursul anului 182 copii, iar de cei străini - 30 copii.

Mărimea medie a indemnizaţiilor unice acordate la naşterea primului copil a constituit în anul 2009 –  1400 lei, iar în cazul naşterii fiecărui următor copil – 1700 lei. 

Tabelul 13. Mărimea medie a indemnizaţiilor pentru copii (lei), 2005-2009

2005

2006

2007

2008

2009

Indemnizaţie unică la naşterea primului copil

500

800

1000

1200

1400

Indemnizaţie unică la naşterea fiecărui următor copil

500

800

1000

1500

1700

Indemnizaţie lunară pentru îngrijirea copilului

persoane asigurate (în vîrstă de pînă la 3 ani)

149

182

230

322,6

478,9

persoane neasigurate (în vîrstă de pînă la 1,5 ani)

100

100

100

150

150

Indemnizaţie lunară pentru mame singure care au copii în vîrstă de 1,5 (3,0) -16 ani

50

50

50

50

50

În cazul persoanelor neasigurate mărimea medie a indemnizaţiilor lunare pentru îngrijirea copiilor a constituit 150 lei, iar pentru persoanele asigurate – 478,9 lei. În condiţiile în care mărimea medie a indemnizaţiilor pentru copii a fost în creştere, totuşi, aceasta permite acoperirea minimului de existenţă pentru copii în proporţie de 33 la sută în cazul indemnizaţiilor pentru îngrijirea copiilor în vîrstă de pînă la 1,5 ani (persoane neasigurate). Totodată, raportul dintre indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului în vîrstă de pînă la 3 ani în cazul persoanelor asigurate a depăşit minimul de existenţă pentru copii în vîrstă de pînă la 1 an cu 6,2%. 

Tabelul 14. Raportul dintre indemnizaţiile pentru copii şi minimul de existenţă pentru copii

2005

2006

2007

2008

2009

Indemnizaţie lunară pentru îngrijirea copilului

persoane asigurate (în vîrstă de pînă la 3 ani)

55,0

54,8

58,5

65,7

106,2

persoane neasigurate (în vîrstă de pînă la 1,5 ani)

36,6

30,0

25,4

30,5

33,3

Minimul de existenţă pentru copii, lei

715,6

851,9

1002,7

1267,4

1112,0

inclusiv:

copii cu vîrsta pînă la 1 an

273,0

333,6

394,3

491,0

451,0

1-6 ani

608,0

736,9

871,2

1091,8

964,3

7-16 ani

784,6

952,2

1118,8

1400,0

1228,8

Caracteristica gospodăriilor cu copii

Conform Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice pentru anul 2009, gospodăriile în componenţa cărora sunt copii în vîrstă de pînă la 18 ani reprezintă 39,9%. Fiecarea a doua gospodărie cu copii are în componenţa sa un copil, 37,0% - doi copii şi restul fiind cele cu trei şi mai mulţi copii (10,2%). Gospodăriile cu trei şi mai mulţi copii sunt caracteristice mai cu seamă pentru mediul rural (14,3%), iar cele cu un singur copil sunt majoritare în mediul urban (62,1%).

În medie la o gospodărie casnică cu copii revine 1,6 copii, cu o diferenţiere a acestui indicator pe medii de reşedinţă, respectiv de 1,4 copii în mediul urban şi 1,8 copii în mediul rural.

Repartizarea gospodăriilor cu copii după tipul acesteia relevă faptul, că cel mai frecvent întîlnite sunt cuplurile familiale (47,3%), fiind urmate de gospodăriile monoparentale în proporţie de 5,7% şi alte gospodării cu copii (47,0%). În mediul urban ponderea gospodăriilor monoparentale este cu 4,9 p.p. mai mare comparativ cu rural (respectiv 8,5% faţă de 3,6%). Situaţie analogică este caracteristică şi pentru cuplurile familiale, acestea fiind mai frecvente în mediul urban. Totodată, în mediul rural se regăsesc cele mai multe gospodării atribuite la categoria „alte gospodării cu copii”, acestea fiind cazurile gospodăriilor formate din mai multe nuclee familiale.
Principala sursă de formare a veniturilor gospodăriilor cu copii este activitatea salariată (45,8%), fiind urmată de activitatea individuală agricolă (10,7%), activitatea individuală non-agricolă (7,7%) şi veniturile din prestaţii sociale cu 8,8% (din care 5,5% pensiile).

În medie veniturile disponibile ale unei persoane din cadrul gospodăriilor cu copii constituie 1006,3 lei lunar, în mediul urban -1260,2 lei faţă de 838,7 lei pentru gospodăriile din mediul rural.

Tabelul 15. Veniturile disponibile ale gospodăriilor cu copii pe medii de reşedinţă, 2009

Total

Urban

Rural

Venituri disponibile

(medii lunare pe o persoană), lei

1006,3

1260,2

838,7

inclusiv în %:

Venit din activitatea salariată

45,8

60,8

31,0

Venit din activitatea individuală agricolă

10,7

0,9

20,4

Venit din activitatea individuală non-agricolă

7,7

9,1

6,3

Venit din proprietate

0,1

0,1

0,1

Prestaţii sociale

8,8

7,6

9,9

Pensii

5,5

4,7

6,4

Indemnizaţii pentru copii

1,2

1,3

1,1

Alte venituri

26,9

21,6

32,3

Veniturile din activitatea salariată au contribuit la formarea veniturilor disponibile ale gospodăriilor cu copii în proporţie de 60,8% în cazul gospodăriilor din mediul urban, iar în cazul celor din rural cu 31,0%. Totodată, indemnizaţiile pentru copii sunt mai semnificative pentru gospodăriile din mediul urban (1,3% din total venituri).

Numărul de copii în gospodărie influenţează semnificativ mărimea medie a veniturilor. Astfel, dacă în cazul gospodăriilor cu un copil, unei persoane îi revine 1149,5 lei lunar în 2009, atunci în cazul celor cu 3 copii şi mai mulţi - 669,7 lei. Veniturile din activităţile salariale scad odată cu creşterea numărului de copii în gospodărie, acestea fiind între 62,7% şi 38,5% la gospodăriile urbane şi între 32,3% şi 26,9% la gospodăriile din rural.

Cheltuielile lunare de consum ale gospodăriilor cu copii au constituit în medie 1111,3 lei pe o persoană şi au fost orientate preponderent pentru necesarul de consum alimentar (41,8%), după care urmează cheltuielile pentru întreţinerea locuinţei (14,2%), îmbrăcăminte şi încălţăminte (13,7%). Celelalte cheltuieli au avut drept destinaţie serviciile de comunicaţii (5,2%), transport, îngrijire medicală şi sănătate (cîte 5,0%), dotarea locuinţei (3,6%), etc.

Este clar vizibilă influenţa mediului de reşedinţă asupra nivelului absolut al cheltuielilor de consum, care variază între 1392,2 lei în urban şi 925,8 lei în rural. Totodată, în timp ce gospodăriile cu copii din rural îşi orientează cea mai mare parte a cheltuielilor spre produsele alimentare (44,7%), în mediul urban ponderea pentru aceste cheltuieli este de 38,9%.

Tabelul 16.  Structura cheltuielilor de consum ale gospodăriilor cu copii, 2009

Total

Urban

Rural

Cheltuieli de consum (medii lunare pe o persoană), lei

1111,3

1392,2

925,8

inclusiv în %:

Produse alimentare

41,8

38,9

44,7

Băuturi alcoolice, tutun

1,7

1,5

2,0

Îmbrăcăminte, încălţăminte

13,7

12,7

14,7

Întreţinerea locuinţei

14,2

13,3

15,1

Dotarea locuinţei

3,6

3,3

4,0

Îngrijire medicală şi sănătate

5,0

5,3

4,8

Transport

5,0

5,9

4,0

Comunicaţii

5,2

5,8

4,7

Agrement

2,2

3,2

1,2

Învăţămînt

0,6

0,8

0,3

Hotele, restaurante, cafenele etc.

2,3

3,6

1,0

Diverse

4,6

5,7

3,5

Cheltuielile de consum ale gospodăriilor cu 3 şi mai mulţi copii reprezintă 64,3% din cele ale gospodăriilor cu un singur copil şi 74,7% din cheltuielile gospodăriilor cu doi copii. Cele mai avantajate gospodării rămîn a fi cele cu un singur copil, cheltuielile cărora au depăşit de 1,6 ori cheltuielile gospodăriilor cu trei copii şi mai mulţi. Indiferent de numărul de copii în gospodărie, principalele destinaţii ale cheltuielilor de consum fiind produsele alimentare, întreţinerea locuinţei, îmbrăcăminte şi încălţăminte.

Habitatul este unul din factorii principali ce influenţează dezvoltarea copilului. După mărimea suprafeţei locuibile şi a numărului de persoane ce revine la o cameră de locuit cele mai deprivate sunt gospodăriile cu copii din mediul urban. În aceste gospodării într-o odaie locuiesc în medie 1,6 persoane, comparativ cu 1,3 persoane în mediul rural, dat fiind că în acest mediu sunt mai frecvente construcţiile cu spaţii mari. Astfel, fiecare a doua gospodărie cu copii din mediul rural locuieşte în locuinţe cu 4 şi mai multe camere, pe cînd în urban ponderea acestora este de 15,2%.

Dotarea locuinţelor cu comodităţirelevă nivelul deconfortal locuinţelor, care implicit are influenţe asupra stării de sănătate a copilului.Gospodăriile cu copii au acces la apeduct în proporţie de 51,2%, baie/duş – 44,4%, sistem de canalizare – 32,8%, grup sanitar în interiorul locuinţei – 35,3%.

Dat fiind că în mediul urban locuinţele gospodăriilor au presupus şi conectarea la reţele centralizate de alimentare cu apă, canalizare, şi termoficare, respectiv  gospodăriile cu copii din mediul urban beneficiază într-o proporţie mai mare de asemenea utilităţi în interiorul locuinţei: apă caldă – 70,4%, baie/duş – 79,1%, grup sanitar - 75,0%, apeduct – 87,7% etc. În schimb, populaţia rurală, datorită condiţiilor specifice, este limitată de aceste facilităţi de confort. În afara iluminării electrice şi telefon, celelalte facilităţi sunt într-o proporţie mai mică accesibile gospodăriilor rurale.

Nivelul înzestrării gospodăriilor cu copii cu bunuri de folosinţă îndelungată este dependent în mare măsură de posibilităţile financiare ale gospodăriilor. În general, pe parcursul ultimilor ani a crescut nivelul de dotare a gospodăriilor cu bunuri durabile. Astfel, marea majoritate a gospodăriilor cu copii dispun de televizor (97,3%), cu frigidere sunt dotate 86,1%, aspirator de praf – 56,0%, maşină automată de spălat rufe – 39,1%.

Comparativ cu gospodăriile cu copii din mediul urban, care sunt mai bine dotate cu obiecte electrocasnice, cele din mediul rural au o dotare mai inferioară. Astfel, dacă în mediul urban, 94,2% din gospodăriile cu copii sunt dotate cu frigider, atunci în mediul rural acestea constituie 80,1%, aspirator de praf - 74,8% faţă de 41,9% în rural. Ponderea gospodăriilor cu automobile variază între 30,6% în urban şi 23,9% în rural, unde mai frecvente sunt bicicletele (31,3%).

Majorarea veniturilor pe parcursul ultimilor ani, totuşi, nu face posibilă acoperirea minimului necesar considerat de către gospodării oportun pentru satisfacerea necesităţilor acestora. Dacă pentru familiile cu un copil nivelul de acoperire a veniturilor curente faţă de cele considerate necesare este de 82,7%, atunci pentru familiile cu trei şi mai mulţi copii acest indicator constituie 31,0%. În general, fiecare a doua gospodărie cu copii apreciază nivelul de trai ca fiind bun, iar fiecare a patra gospodărie a menţionat un nivel de trai satisfăcător.

Persoană de contact:
Liuba Stoianov
şef adjunct al Secţiei statistica socială
Tel: 731568


Distribuie
  • Au fost utile aceste informații?
    Răspunsul dvs. ne va ajuta să îmbunătățim acest site
  • Da Nu

Vă rugăm să specificați de ce nu au fost aceste informații relevante pentru dvs.

Răspunsul dvs. ne va ajuta să îmbunătățim acest site!

  • Raportează o greșeală. Selectați textul dorit și tastați CTRL+ENTER