Activitatea de reasigurare completează activitatea de asigurare prin cedarea şi primirea unor riscuri pe piaţa internă şi externă de asigurări. În operaţiunile de reasigurare, raporturile dintre asigurător (cedent) şi reasigurător (cesionar), drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de reasigurare.
Activitate de asigurare – activitate care constă, în principal, din: oferirea, negocierea şi încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, efectuarea de acţiuni de regres şi de recuperare.
Activitate de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări – activitate care constă din prezentarea sau propunerea contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare, din alte acţiuni de pregătire a încheierii unor astfel de contracte, din încheierea lor, sau de contribuţie la gestionarea contractelor, în special în cazul solicitării de daune.
Actuar – persoană fizică specializată în evaluarea riscurilor financiare prin metode actuariale (statistice, matematice şi economice) titulară a unui certificat de calificare eliberat de autoritatea de supraveghere.
Agregatele monetare reprezintă volumele şi structura masei monetare destinate studierii circulației banilor cu scopul reglementării acesteia.
Asigurare – transfer al unui risc eventual, inclusiv al riscului unei pierderi financiare şi/sau al unei pagube materiale, de la asigurat la asigurător, în conformitate cu contractul de asigurare.
Asigurat – persoană care are încheiat sau pentru care s-a încheiat un contract de asigurare cu asigurătorul.
Bugetul public naţional reprezintă totalitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.
Cheltuielile bugetului public naţional sunt determinate de alocațiile prevăzute de legea bugetară anuală destinate satisfacerii necesităţilor societăţii pentru acoperirea cheltuielilor social-culturale şi de cercetări ştiinţifice, întreţinerea aparatului de stat, acoperirea necesităţilor militare, achitarea datoriei de stat, acordarea de subvenţii, dezvoltarea sectorului economic etc.
Contractant al asigurării – persoană care încheie contractul de asigurare pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană şi se obligă faţă de asigurător să plătească prima de asigurare, fără a obţine calitatea de asigurat.
Creanţele constituie o parte a activelor care trebuie achitate întreprinderii de către alte persoane fizice şi juridice la un termen anumit.
Datoriile reprezintă surse de finanţare din afară, puse la dispoziţia întreprinderii de către furnizori, terţi etc., care trebuie achitate la un termen anumit, stabilit conform contractului şi altor acte normative. În componenţa datoriilor se includ datoriile financiare, comerciale, calculate.
Datorii calculate – datorii faţă de alte persoane fizice şi juridice (faţă de personalul întreprinderii, organele asigurărilor sociale, buget, diverşi creditori).
Datorii comerciale – datoriile rezultate din operaţiunile comerciale (datorii faţă de furnizori şi antreprenori privind materia primă, mărfurile şi mijloacele fixe primite, precum şi pentru serviciile prestate).
Datorii financiare – datoriile aferente capitalului atras (credite bancare şi împrumuturi primite de întreprindere de la persoane fizice şi juridice).
Deficitul bugetar reprezintă depăşirea cheltuielilor asupra veniturilor.
Excedentul bugetar reprezintă depăşirea veniturilor asupra cheltuielilor.
Intermediar în asigurări – persoană fizică sau persoană juridică ce desfăşoară activitate de intermediere în asigurări în schimbul unei remuneraţii şi are calitatea de broker de asigurare, agent de asigurare sau agent bancassurance.
Leasing – activitate de întreprinzător, în care o parte (locator) se obligă la cererea altei părţi (locatar) să-i asigure posesiunea şi folosinţa temporară a unui bun, achiziţionat sau produs de locator contra unei plăţi periodice (rata de leasing), iar la expirarea contractului de leasing să respecte dreptul de opţiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a face să înceteze raporturile contractuale.
Lichiditatea – disponibilitate de active suficiente pentru a face față obligațiilor de plată, când acestea ajung la scadență.
Plata primei de asigurare se face integral sau în rate plătibile la termenele scadente prevăzute în contract conform negocierii părţilor, la sediul asigurătorului sau al reprezentanţilor săi dacă în contractul de asigurare nu se prevede altfel.
Primă brută subscrisă – primă calculată de asigurător (reasigurător) conform unui contract de asigurare (reasigurare), înainte de deducerea oricăror sume din aceasta.
Prima de asigurare reprezintă suma pe care asiguratul este obligat să o plătească asigurătorului, la eliberarea poliţei de asigurare, în modul şi în termenul prevăzut de contractul de asigurare, în schimbul preluării de către asigurător a riscului asigurat.
Primă netă subscrisă – primă brută calculată de asigurător (reasigurător) conform unui contract de asigurare (reasigurare) după deducerea părţii din prima transmisă în reasigurare.
Profitul net – rezultatul financiar obţinut de întreprindere în cursul perioadei de gestiune, după impozitare.
Profitul (pierderile) până la impozitare reflectă rezultatul financiar al întreprinderii, obţinut din toate activităţile.
Rata lichidităţii este un indicator de lichiditate al întreprinderii, care reflectă gradul de acoperire a obligaţiilor de plată pe termen scurt cu active circulante.
Reasigurare – cedare parţială sau integrală a unor riscuri subscrise de un asigurător, denumit reasigurat (cedent), unui alt asigurător, denumit reasigurător (cesionar), care, la rîndul său, îşi asumă angajamentul să recupereze o parte corespunzătoare din despăgubirea de asigurare acordată.
Rentabilitatea constituie o forma sintetică de exprimare a eficientei economice, care reflectă capacitatea unei firme de a obţine din activitatea pe care o desfăşoară un profit sau un beneficiu. Rentabilitatea se măsoară prin raportul dintre rezultatele (un indicator de profit (brut, net, etc.) şi mijloacele (resursele sau capitalurile) utilizate pentru obţinerea lor.
Risc – eveniment inconvenient, posibil şi viitor care ar putea afecta bunurile, capacitatea de muncă, viaţa ori sănătatea persoanei.
Risc asigurat – fenomen, eveniment sau grup de fenomene sau evenimente prevăzute în contractul de asigurare care, odată produse, pot genera prejudicii bunurilor sau persoanei asigurate. (În asigurările de viaţă, fenomenul de supravieţuire şi fenomenul de deces se încadrează în noţiunea de risc asigurat).
Veniturile bugetului public naţional se formează din impozite, taxe, contribuţii şi prime de asigurări obligatorii, granturi și alte încasări specificate de legislaţia în vigoare.