Situaţia copiilor în Republica Moldova în anul 2015

Biroul Naţional de Statistică prezintă informaţia privind situaţia copiilor în anul 2015.

Potrivit estimărilor la nivel global, copiii reprezintă 30% din populaţia lumii sau circa 2,2 miliarde, iar 9,2% sunt copii sub 5 ani. Circa 13 la sută din copiii cu vîrsta de 5-14 ani sunt implicaţi în muncă, iar către anul 2050 mai mult de 2,6 miliarde din populaţia lumii vor fi copii pînă la 18 ani¹.

Situaţia demografică.

La 1 ianuarie 2016 numărul populaţiei stabile în Republica Moldova² a constituit 3553,1 mii persoane, din care 685,5 mii persoane sau fiecare a cincea persoană este în vîrstă de pînă la 18 ani.

Rata natalităţii a constituit 10,9 născuţi-vii la 1000 locuitori. Nivelul natalităţii în localităţile rurale (12,3‰) se menţine mai înalt decât în localităţile urbane (9,0‰). Din numărul copiilor născuţi-vii, 51,7% au fost băieţi, raportul de masculinitate fiind de 107 băieţi la 100 fete (vezi anexa, tabelul 2). În funcţie de greutatea la naştere, 94,6 % din născuţii-vii au avut peste 2500 grame. Cei mai mulţi copii (96,7%) s-au născut după o durată a sarcinii de peste 35 săptămîni.

Vîrsta medie a mamei la prima naştere este de 24,9 ani. De regulă, femeile din mediul rural nasc la o vîrstă mai mică comparativ cu cele din mediul urban, respectiv la 24,1 şi 26,5 ani. Distribuţia născuţilor-vii după grupa de vîrstă a mamei, evocă concentrarea acestora pînă la vîrsta de 30 ani (76,5% din total naşteri).

Nivelul natalităţii extraconjugale rămîne a fi înalt, ponderea copiilor născuţi în afara căsătoriei fiind de 22 la sută.

Educaţia copiilor

Educaţia preşcolară. În anul 2015, în ţară au funcţionat 1461 instituţii de învăţămînt preşcolar, numărul acestor instituţii fiind în creştere cu 4,4% comparativ cu anul 2011. În acest context, numărul copiilor din învăţămîntul preşcolar, de asemenea, a marcat o tendinţă de majorare în ultimii ani, înregistrînd către sfîrşitul anului 2015 cifra de 149,9 mii. Paralel cu creşterea numărului de copii în instituţiile preşcolare se atestă şi o creştere a ratei de cuprindere a copiilor în învăţămîntul preşcolar. Dacă în anul 2011 rata de cuprindere a fost de 79,6%, atunci în anul 2015 acesta a atins nivelul de 85,1%, în special s-a majorat rata de cuprindere a copiilor din mediul urban (cu 7,5 puncte procentuale).

Figura 1. Rata de cuprindere în învăţămîntul preşcolar

În medie la 100 locuri în instituţiile preşcolare revin 86 copii, cele mai solicitate fiind grădiniţele din mediul urban, unde la 100 locuri revin 102 copii, iar în mediul  rural la 100 locuri revin doar 76 copii.

Pentru copiii cu necesităţi speciale funcţionează 109 grupe specializate în cadrul instituţiilor, majoritatea fiind pentru copii cu deficienţe sau dereglări ale vorbirii. În anul 2015 grupele specializate au fost frecventate de  1864 copii. Totodată, grupele cu destinaţie generală au fost frecventate de 1459 copii cu cerinţe educaţionale speciale şi 144 copii cu dizabilităţi.

Învăţămîntul primar şi secundar general.În anul de studii 2015/16 reţeaua instituţiilor de învăţămînt primar şi secundar general a fost constituită din 1323 unităţi în care îşi fac studiile circa 333,4 mii elevi sau cu circa 12 la sută mai puţin comparativ cu anul de studii 2011/12. Numărul de elevi a scăzut atît în mediul rural, cît şi în mediul urban, respectiv cu 19,4% şi 2,6% comparativ cu anul de studii 2011/12. În medie pe ţară la 10 mii locuitori revin 941 elevi faţă de 1071 elevi în anul de studii 2011/12.

Figura 2. Evoluţia numărului de elevi din învăţămîntul primar şi secundar general

La începutul anului de studii 2015/16 în clasa I au fost înscrişi 35,2 mii copii, majoritatea dintre care (97,1%) au fost încadraţi în programe de educaţie preşcolară.

Numărul elevilor înscrişi în instituţiile de învăţămînt special, în anul de studii 2015/16 a constituit 1033 persoane sau cu circa o treime mai puţin comparativ cu anul de studii precedent. Majoritatea elevilor din cadrul acestor instituţii (17 unităţi) sînt cu deficienţe în dezvoltarea intelectuală – 68,3%, cu auz slab – 16,1% şi cu vederea slabă – 7,6%, etc. Totodată, instituţiile de învăţămînt general obişnuite tot mai mult sunt adaptate la necesităţile copiilor cu dizabilităţi. În anul de studii 2015/16, numărul elevilor cu cerinţe educaţionale speciale (CES) din instituţiile de învăţămînt general a constituit 10,4 mii persoane, majorîndu-se cu circa 35,7% comparativ cu anul de studii precedent.

Figura 3.Elevi cu cerinţe educaţionale speciale după tipul instituţiei, în anii 2011, 2015

Protecţia socială a copilului

Indemnizaţii. Atît persoanele asigurate cît şi cele neasigurate beneficiază de indemnizaţii la naşterea şi pentru creşterea copilului, iar pe parcursul anului 2015, circa 78 mii persoane au beneficiat de indemnizaţii la naştere. Mărimea medie a indemnizaţiei unice la naşterea primului copil este aceeaşi indiferent de statutul de persoană asigurată sau neasigurată. Aceasta a constituit 3100 lei, iar în cazul următorului copil – 3400 lei, ceea ce este de 1,6 ori mai mare faţă de anul 2011.

În cazul indemnizaţiei pentru îngrijirea lunară a copiilor, statutul de persoană asigurată sau neasigurată determină diferenţe ale mărimii indemnizaţiei: aceasta constituie 1157,0 lei pentru persoanele asigurate, faţă de 440 lei pentru persoanele neasigurate. Numărul persoanelor care au beneficiat de concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani este în creştere în ultimii ani. În anul 2015, 41,8 mii persoane au beneficiat de această indemnizaţie, comparativ cu 34,1 mii în anul 2011.

Figura 4. Mărimea medie a indemnizaţiilor lunare pentru copii (lei)

În perioada 2011-2015 mărimea minimului de existenţă a crescut cu 18,4%. Cea mai mare majorare se atestă în cazul minumului de existenţă pentru copii cu vîrsta 1-6 ani. Astfel, valoarea minimului de existenţă în anul 2015 a constituit în total pentru copii- 1647,1 lei, inclusiv 658,5 lei pentru copiii de pînă la 1 an, 1417,8 lei pentru copii cu vîrsta 1-6 ani şi 1863,5 lei pentru cei cu vîrsta 7-17 ani.

Figura 5. Minimul de existenţă pentru copii, lei

Creşterea mărimii medii a indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului a determinat un grad mai înalt de acoperire a minimului de existenţă pentru copii în vîrstă de pînă la 1,5 ani - 67 la sută (persoane neasigurate). În acelaşi timp, pentru persoanele asigurate raportul dintre indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului în vîrstă de pînă la 3 ani depăşeşte minimul de existenţă stabilit pentru copiii în vîrstă de pînă la 1 an cu circa 76%. Totodată, indemnizaţia acoperă minimul de existenţă pentru copii în vîrstă de 1-6 ani în proporţie de 82% pentru persoanele asigurate şi 31% pentru cele neasigurate.

Tabelul 1. Raportul dintre indemnizaţiile pentru copii şi minimul de existenţă pentru copii

Alocaţii sociale. Una din categoriile de beneficiari de alocaţii sociale de stat sunt copiiicu dizabilităţi. În anul 2015, 12,9 mii copii au beneficiat de aceste alocaţii, 41,7% din copii fiind cu dizabilităţi severe. Mărimea medie a alocaţiei pentru copiii cu dizabilităţi a constituit  452,4 lei, majorîndu-se de 1,6 ori comparativ cu anul 2011. În cazul pierderii întreţinătorului copiii beneficiază de o alocaţie în mărime de 364,4 lei, cuantumul căreia s-a dublat faţă de  anul precedent. Beneficiari de alocaţii pentru pierderea întreţinătorului au fost 4,3 mii copii.

Tabelul 2. Alocaţii sociale pentru copii

Copii rămaşi fără ocrotire părintească. Conform datelor Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei în anul 2015 au fost luaţi la evidenţă 4172 copii rămaşi fără îngrijire părintească. Aproape fiecare al treilea copil are vîrsta de 11-15 ani (29,2%), iar 71,3% sunt copii din mediul rural. Printre principalele motive de stabilire a statutului de copil rămas fără ocrotire părintească este plecarea peste hotare a unicului sau ambilor părinţi (55,7% din copii), decăderea din drepturi părinteşti (16,5%) şi alte motive prin care părinţii nu sunt decăzuţi din drepturi, dar au survenit alte cauze, cum ar fi lipsa condiţiilor de trai, neîndeplinirea obligaţiilor părinteşti sau starea gravă de sănătate a părinţilor (13,5%).

Cel mai des copiilor rămaşi fără îngrijire părintească li s-au aplicat forme de protecţie familială, în special integrarea în familii extinse (66,2%), dar şi plasarea în instituţii de tip rezidenţial – 9,9 %.

Figura 6. Forme de protecţie aplicate copiilor rămaşi fără ocrotire părintească, anul 2015

În anul 2015 de către cetăţenii Republicii Moldova au fost adoptaţi 88 copii, iar de către cetăţenii străini 10 copii. Cetăţenii Republicii Moldova adoptă mai des copii cu vîrsta de 3-6 ani şi preponderent fete, iar adoptatorii străini în egală măsură şi băieţi şi fete.

Sănătatea copiilor

Asigurarea cu personal medical şi spitalizarea copiilor. Numărul medicilor pediatri din sistemul naţional de sănătate în ultimii ani se caracterizează printr-o uşoară creştere. La 10 mii copii în vîrstă de 0-17 ani în medie revin circa 7 medici pediatri şi 42 paturi pentru copii. În anul 2015 au fost internaţi în instituţiile spitaliceşti 124,8 mii copii sau fiecare al cincilea copil. De menţionat că numărul copiilor internaţi s-a redus faţă de anul precedent cu 6 la sută.

Tabelul 3.Asigurarea cu personal medical

Incidenţa nou-născuţilor. Afecţiunile din perioada perinatală sunt în topul cauzelor morbidităţii copiilor nou-născuţi. Numărul copiilor cu aceste anomalii s-a majorat de la 11,6 mii în anul 2011 pînă la 12,1 mii copii în anul 2015 (vezi anexa, tabelul 6). Preponderent acestea includ tulburările legate de greutatea insuficientă la naştere, pneumonia congenitală, hipoxia intrauterină şi asfixia obstetricală.

Incidenţa copiilor în primul an de viaţă constituie 1565 cazuri la 1000 copii. Cel mai des copiii se îmbolnăvesc de boli ale aparatului respirator (868 cazuri la 1000 copii), anemie (210 cazuri la 1000 copii), afecţiuni din perioada perinatală (82 cazuri la 1000 copii), boli infecţioase şi parazitare (60 cazuri la 1000 copii) şi boli ale sistemului nervos (59 cazuri la 1000 copii).

Figura 7. Incidenţa copiilor în primul an de viaţă, cazuri la 1000 copii

Incidenţa generală a copiilor în vîrstă de 0-17 ani. Pe parcursul anului 2015 în structura incidenţei copiilor în vîrstă de 0-17 ani au predominat bolile aparatului respirator (414 cazuri la 1000 copii), leziunile traumatice, otrăvirile şi alte consecinţe ale cauzelor externe (49 cazuri la 1000 copii), bolile infecţioase şi parazitare (46 cazuri la 1000 copii), bolile pielii şi ţesutului celular subcutanat (35 cazuri la 1000 copii), bolile sistemului nervos şi organelor de simţ (32 cazuri la 1000 copii), afecţiunile sîngelui şi organelor hematopoietice (23 cazuri la 1000 copii), aparatului digestiv (20 cazuri la 1000 copii), (vezi anexa, tabelul 8).

Printre bolile infecţioase şi parazitare întîlnite cel mai des la copii sunt infecţiile acute ale căilor respiratorii (178,9 mii cazuri), pneumonii, bronhopneumonii acute (36,8 mii cazuri), varicela (7,2 mii cazuri), infecţiile intestinale acute provocate de agenţi nedeterminaţi (5,1 mii cazuri) şi enterite, colite, gastroenterite provocate de agenţi determinaţi (3,1 mii cazuri). Totodată, în medie la 100 mii copii revin 77 cazuri de infecţii cu salmoneloze, 77 cazuri de scabie, 168 cazuri de pediculoză şi 9 cazuri de dizenterie bacteriană. Comparativ cu anul 2014 dintre bolile menţionate mai sus doar pentru de pediculoză şi infecţiile căilor respiratorii este caracteristică creşterea.

Figura 8. Prevalenţa prin unele boli infecţioase la copii în vîrstă de 0-17 ani, cazurila 100 mii copii

În anul 2015 numărul cazurilor noi de tumori maligne practic a rămas acelaşi, la 100 mii copii în vîrstă de 0-17 ani revenind în medie 10,8 cazuri noi. În structura incidenţei prin tumori maligne în cazul copiilor prevalează ţesutul limfoid, hematopoietic şi înrudite ale acestuia - 59,5%, oasele şi cartilajele articulare - 5,4%, creier şi alte părţi ale sistemului nervos central – 5,4%, glanda tiroidă şi ţesutul mesotelial şi ţesuturile moi - cîte 2,7%.

Figura 9. Incidenţa copiilor prin tumori maligne, pe grupe de vîrstă şi sex

Servicii medicale şi investigaţii. Pe parcursul anului 2015 fiecare al treilea copil în vîrstă de 0-17 ani sau 223,3 mii copii au fost supuşi examenelor profilactice, cu 3,2% mai mult decît în anul precedent. Astfel, la 1000 copii examinaţi revin 10 copii care suferă de acuitate vizuală scăzută, 4,9 cu dereglări de ţinută, 3,9 suferă de tulburări de vorbire, 3,8 au întîrzieri în dezvoltarea fizică. Fiecare al doilea copil a fost supus controlului profilactic a cavităţii bucale (52,5%), în urma căruia s-a constatat că din aceştia fiecare al treilea copil necesită sanaţie, respectiv 65,5% din ei au fost sanaţi.

Copii cu dizabilităţi. 

Pe parcursul anului 2015 au fost recunoscuţi cu dizabilităţi primare 1,6 mii copii, 63,5% din copii fiind din mediul rural. Fiecare al treilea copil diagnosticat are vîrsta de 0-2 ani, iar fiecare al patrulea este cu vîrsta cuprinsă între 3-6 ani.

 Figura 10. Structura dizabilităţii primare lacopii pe grupe de vîrstă în anul 2015, %

Cauzele predominante ale dizabilităţii primare rămîn a fi malformaţiile congenitale, deformaţiile şi anomaliile cromozomiale ( 23,9%), tulburările mentale şi de comportament (21,7%) şi bolile sistemului nervos (13,9%). De menţionat, că în mediul rural ponderea copiilor cu grad sever de dizabilitate în total copii recunoscuţi cu dizabilitate este mai mică comparativ cu mediul urban (33,4% comparativ cu 43,1%).

Din total copii cu dizabilităţi, în anul 2015 circa 13 mii copii cu dizabilităţi au fost deserviţi de instituţiile medico-sanitare, la 1000 copii revenind circa 19 copii cu dizabilităţi.

Figura 11. Copii cu dizabilităţi în vîrstă de 0-17 ani aflaţi la evidenţa istituţiilor medicale

Infracţionalitatea juvenilă

Infracţiuni înregistrate. Deşi la nivel de ţară se atestă o tendinţă de creştere a ratei infracţionalităţii, în cazul infracţiunilor săvîrşite de minori se înregistrează o scădere, la 100 mii minori (0-17 ani) revenind 146 infracţiuni faţă de 174 infracţiuni în anul 2011. Ponderea infracţiunilor comise de minori în total infracţiuni a scăzut de la 3,6% în anul 2011 pînă la 2,5% în anul 2015.

Figura 12. Infracţiuni săvîrşite de către minori

Infracţiunile cel mai des comise de minori rămîn a fi furturile, cu o pondere de 69,0% din total infracţiuni, jafurile – 6,9%, cazurile de huliganism – 4,0%, infracţiunile legate de droguri- 2,7% şi escrocherii – 0,9%.

Numărul total al minorilor care au comis infracţiuni în anul 2015 a constituit 2706 minori, inclusiv 1325 minori cu vîrsta 14-17 ani, restul avînd vîrsta de pînă la 14 ani. Preponderent infracţiunile au fost săvîrşite de băieţi (92,7% faţă de 7,3% în cazul fetelor). Fiecare al doilea minor din minorii culpabili de săvîrşirea infracţiunilor este în vîrstă de pînă la 14 ani. Minorii în vîrstă de pînă la 14 ani sînt implicaţi mai mult în comiterea furturilor şi infracţiuni legate de droguri, iar cei în vîrstă de 16-17 ani pe lîngă furturi săvîrşesc mai multe jafuri, tîlhării şi acte de huliganism. Pe parcursul anului 2015 au fost reţinuţi 15 minori pentru comiterea omorurilor, 22 pentru violuri şi 87 minori au comis infracţiuni legate de droguri.

Minori condamnaţi. În anul 2015 numărul minorilor condamnaţi a constituit 374 minori sau fiecare al şaptelea minor care a comis infracţiuni. În medie la 100 mii minori revin 55 minori condamnaţi comparativ cu 45 minori în anul 2011.

Figura 13. Numărul minorilor condamnaţi

Fiecare al doilea minor este condamnat pentru furt – 199 minori (53,2%), fiecare al zecelea pentru jaf şi tîlhării – 35 minori (9,4%), pentru huliganism - 41 minori (11,0%), 23 minori pentru infracţiuni legate de droguri ( 6,1%), 11 minori pentru viol ( 2,9%) şi 5 minori pentru omoruri (1,3%). În sistemul de sancţiuni al minorilor infractori este preponderentă condamnarea condiţionată (49,5%), iar fiecare al şaselea a primit pedeapsa cu închisoare (16,6%).

Minori în detenţie. Numărul minorilor deţinuţi în instituţiile penitenciare în anul 2015 a constituit 39 de minori, cu 34 la sută mai puţin faţă de anul precedent. Cei mai mulţi minori care îşi ispăşesc pedeapsa în izolatoare şi instituţii penitenciare au fost condamnaţi pentru omor –13 persoane (33,3%), pentru viol - 9 persoane (23,1%) şi comiterea furturilor şi jafurilor - 16 persoane (41,0%).

Caracteristica generală a gospodăriilor cu copii

Conform datelor Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice, din total gospodării 31,4% au în întreţinere cel puţin un copil sub 18 ani, din care 53,8% au un singur copil, 36,2% - doi copii, iar 9,9% - trei şi mai mulţi copii. În medie la o gospodărie cu copii revin 1,6 copii. Gospodăriile cu mulţi copii sînt caracteristice mai mult pentru mediul rural, unde sunt concentrate 74,7% din totalul gospodăriilor cu 3 şi mai mulţi copii.

În funcţie de tipul gospodăriei, acestea sunt formate preponderent din cupluri familiale (52,8%) şi mai multe nuclee familiale (42%). Gospodăriile monoparentale reprezintă 5,2% din totalul gospodăriilor cu copii. În mediul urban ponderea gospodăriilor monoparentale este cu 3,2 puncte procentuale mai mare comparativ cu rural (respectiv 7% faţă de 3,8%), situaţie analogică şi pentru cuplurile familiale. Totodată, în mediul rural se regăsesc cele mai multe gospodării atribuite la categoria „alte gospodării cu copii”.

Sursele de venit a gospodăriilor cu copii. Veniturile gospodăriilor casnice cu copii sînt substanţial mai mici decît veniturile gospodăriilor fără copii. În medie, în anul 2015 veniturile disponibile ale gospodăriilor cu copii au constituit 1713,5 lei lunar pe o persoană, fiind în creştere cu 35,5% faţă de anul 2011. Pe măsura creşterii numărului de copii în gospodărie descreşte şi valoarea medie a veniturilor, de la 1962,9 lei lunar în cazul gospodăriilor cu 1 copil pînă la 1163,9 lei în cazul celor cu 3 şi mai mulţi copii (vezi anexa, tabelul 23).

Principala sursă de formare a veniturilor este activitatea salariată (45,2%), fiind urmată de veniturile din prestaţii sociale (9,6%), activitatea individuală non-agricolă (9,3%) şi cea agricolă (9,1%). Transferurile din afara ţării contribuie la formarea veniturilor în proporţie de 22,3%, fiind cu 4,9 puncte procentuale mai mult decît media pe ţară.

Tabelul 4. Veniturile disponibile ale gospodăriilor cu copii, 2011-2015 (în preţurile anului 2011)

Consumul produselor alimentare îngospodăriile cu copii. Paternul de consum al gospodăriilor cu copii în anul 2015 se caracterizează prin consumul de pîine şi produse de panificaţie în cuantum de 8,6 kg/persoană, carne şi preparate din carne – 3,3 kg/persoană, lapte şi produse lactate – 14,8 litri/persoană, cartofi şi legume – 11,1 kg/persoană, fructe şi pomuşoare – 3,7 kg/persoană.

În mediul urban se consumă mai multe produse bogate în proteine, cum ar fi carnea (3,7 kg/persoană faţă de 3,1 în rural), laptele (17,1 litri/persoană faţă de 13,2 în rural) şi ouăle (13,5 bucăţi/persoană faţă de 11,5 în rural). În rural însă, se remarcă un consum mai mare de produse de panificaţie (9,3 kg/persoană faţă de 7,6 în urban), cartofi şi legume (11,2 kg/persoană faţă de 11 în urban), care de fapt şi determină un surplus caloric faţă de mediul urban (vezi anexa, tabelul 28).

Condiţiile de trai ale gospodăriilor cu copii. În general, accesul gospodăriilor la elementele de confort a crescut în ultimii ani, în special s-a ameliorat situaţia privind accesul la surse sigure de apă. Astfel, în anul 2015 circa 79 la sută din gospodăriile cu copii dispun de apeduct, circa 70 la sută sunt conectate la sistem de canalizare, iar aproximativ 59 la sută dispun de baie sau duş. Menţionăm, că în ultimii 5 ani s-a îmbunătăţit situaţia în mod special în mediul rural, unde a crescut semnificativ ponderea  gospodăriilor cu copii cu acces la apeduct în interiorul locuinţei, sistem propriu de canalizare şi baie sau duş.

Figura 14. Dotarea locuinţelor cu principalele comodităţi în anul 2015, %

Conform opiniei gospodăriilor cu copii, circa 70 la sută din acestea consideră că în anul 2015 nu au intervenit careva schimbări majore în nivelul de bunăstare al acestora; 7,3% au menţionat că trăiesc mai bine, iar 23% consideră că situaţia s-a înrăutăţit (vezi anexa, tabelul 29). Pentru necesităţile minime ale gospodăriei, conform aprecierilor respondenţilor ar fi suficientă suma de 1466 lei lunar pe o persoană. Totodată, pentru un trai decent a fost menţionat necesarul de 2897 lei în medie pe o persoană.

• Anexă
• Format PDF

Persoană de contact:
Ala Negruţa
şef al direcţiei statistica serviciilor sociale şi condiţiilor de trai
tel. 0 22 40 30 78