Forța de muncă în Republica Moldova:ocuparea și șomajul în anul 2020

https://statistica.gov.md/ro/forta-de-munca-in-republica-moldova-ocuparea-si-somajul-in-9430_49885.html

Conform rezultatelor Anchetei forței de muncă, în anul 2020 forța de muncă a Republicii Moldova, care include populația ocupată plus șomerii, a constituit 867,3 mii persoane, fiind în descreștere cu 5,7% față de anul 2019.

Forța de muncă în Republica Moldova: ocuparea și șomajul în anul 2020¹

Forța de muncă

Conform rezultatelor Anchetei forței de muncă (AFM)², în anul 2020 forța de muncă (populația activă) a Republicii Moldova, care include populația ocupată plus șomerii, a constituit 867,3 mii persoane, fiind în descreștere cu 5,7% față de anul 2019 (919,3 mii).

În cadrul forței de muncă, ponderea bărbaților (52,4%) a fost mai înaltă în comparație cu cea a femeilor (47,6%), iar ponderea persoanelor economic active din mediul rural a fost mai mare ca ponderea din mediul urban (54,4% și, respectiv, 45,6%).

Rata de participare la forța de muncă a populaţiei de 15 ani și peste(proporția forței de muncă de 15 ani şi peste în populaţia totală de aceeași categorie de vârstă) a constituit 40,3%, fiind în scădere față de nivelul anului precedent (în anul 2019 - 42,3%). Acest indicator a atins valori mai înalte în rândul populației masculine – 45,1%, în comparație cu cea feminină – 36,1%. Ratele respective pe medii au înregistrat următoarele valori: 46,5% în mediul urban și 36,3% în mediul rural (Figura1).

În categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea 31,4%, iar în categoria 15-64 ani³ – 47,6%. Valoarea acestui indicator pentru populația în vârstă de muncă conform legislației naționale (16-59 ani pentru femei și 16-63 ani pentru bărbați) a fost de 50,7%.

Rata de participare la forța de muncă a persoanelor cu dizabilități⁴ a constituit 14,0%, inclusiv 13,3% la bărbați, 14,8% la femei, 15,6% în mediul urban și 13,1% în mediul rural.

Ocuparea

Populaţia ocupată a constituit 834,2 mii persoane, fiind mai mică cu 4,4% față de anul 2019 (872,4 mii). Ca și în cazul populației economic active, ponderea bărbaților este mai mare față de cea a femeilor (52,1% bărbați și 47,9% femei), iar ponderea persoanelor ocupate din mediul rural a fost mai mare față de cea a persoanelor ocupate din mediul urban (54,7% mediul rural și, respectiv, 45,3% mediul urban).

Rata de ocupare a populaţiei de 15 ani şi peste(proporţia persoanelor ocupate în vârstă de 15 ani şi peste față de populația totală din aceeași categorie de vârstă) a fost de 38,8%, fiind în descreștere față de nivelul anului precedent (40,1% în 2019). Rata de ocupare a bărbaților (43,1%) a fost mai înaltă în comparație cu cea a femeilor (35,0%). În distribuţia pe medii de reşedinţă acest indicator a avut valoarea de 44,4% în mediul urban și 35,1% în mediul rural. Rata de ocupare a populației în vârstă de muncă (16-59 ani pentru femei și 16-63 ani pentru bărbați) a fost de 48,6%, a populației în vârstă de 15-64 ani – 45,7%, iar în categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a înregistrat valoarea de 29,4% (Figura 2).

Analiza ratelor de ocupare pe grupe de vârstă scoate în evidență cele mai mari discrepanțe la persoanele de 25-34 ani atât pe sexe (cu 15,2 p.p. discrepanță mai mare pentru bărbați), cât și pe medii de reședință (cu 13,8 p.p. mai mare pentru mediul urban). În funcție de sexe, diferențe mari sunt înregistrate și la grupa de vârstă 55-64 ani (cu 14,5 p.p. mai mare pentru bărbați), iar după mediul de reședință și la grupa de vârstă 35-44 ani (cu 11,1 p.p. mai mari pentru urban). O rată de ocupare mai mare la femei față de bărbați se înregistrează doar la persoanele de 45-54 ani (cu 6,4 p.p.) (Figura 3).

Rata de ocupare a persoanelor cu dizabilități a constituit 13,7%. În distribuția pe sexe acest indicator a înregistrat valorile: 12,8% pentru bărbați și 14,7% pentru femei. Rata de ocupare a persoanelor cu dizabilități din mediul urban a fost mai înaltă (14,9%) în comparație cu rata pentru persoanele din mediul rural (13,0%).

Din distribuția persoanelor ocupate pe activități economice rezultă că, în sectorul agricol au activat 175,9 mii persoane sau 21,1% din totalul persoanelor ocupate (în anul 2019 - 182,8 mii și, respectiv, 21,0%).

În activitățile non-agricole au fost ocupate 658,3 mii persoane, fiind în descreștere cu 4,5% față de anul 2019 (689,5 mii). Ponderea persoanelor ocupate înindustrie a constituit 14,6% (în anul 2019 – 14,7%), inclusiv în industria prelucrătoare 11,7% (indicator ODD 9.2.2

) (în 2019 – 12,1%), iar în construcții7,2% (în 2019 - 7,0%). Numărul persoanelor ocupate în industrie a fost de 121,4 mii, în descreștere față de nivelul anului trecut cu 5,2%, iar în construcții a constituit 60,4 mii, descrescând cu 1,6% față de anul 2019. În sectorul servicii au activat 476,5 mii sau 57,1% din totalul persoanelor ocupate, numărul acestora fiind în descreștere cu 4,7% față de anul 2019 (500,1 mii sau 57,3% din totalul persoanelor ocupate în anul 2019) (Figura 4).

Dintre toate activitățile non-agricole, sectorul servicii înregistrează cele mai înalte discrepanțe în populația ocupată în funcție de sexe (cu 21,7 p.p. mai mare pentru femeile ocupate) și pe medii (cu 34,4 p.p. mai mare pentru populația ocupată din mediul urban) (Figura 5).

În aspect teritorial, 29,6% din populația ocupată activează în municipiul Chișinău. La o diferență relativ mică, de 30,1% din total ocupare, se situează regiunea de Nord, urmată de regiunea Centru cu 25,8% și regiunea Sud, respectiv, cu 14,5%. Analiza repartizării ocupării după activitățile economice relevă faptul că sectorul servicii predomină în toate regiunile statistice, înregistrând valori cuprinse între 43% și 77%, industrieși construcții predomină în regiunea Centru (17,9% industrie și, respectiv, 10,5% construcții ) și sectorul agricultură – în regiunea Nord (39,9%) (Figura 6).

În repartizarea după forme de proprietate, 70,2% din populația ocupată a activat în sectorul privat și 29,8% - în sectorul public (în 2019, 70,7% - sectorul privat și, respectiv, 29,3% - sectorul public).

Structura populației ocupate după statutul profesional relevă că ponderea salariaților a constituit 78,1% în total ocupare sau 651,8 mii persoane (în 2019, 77,8% sau 678,4 mii persoane). Marea majoritate a salariaților (89,3%) a fost angajată pe o perioadă nedeterminată de timp. În funcție de sexe, femeile înregistrează ponderi mai mari în rândul salariaților și lucrătorilor familiali neremunerați, iar bărbații în rândul lucrătorilor pe cont propriu. În funcție de mediul de reședință, salariații predomină în mediul urban și lucrătorilor pe cont propriu în mediu rural. (Figura 7).

Munca nedeclarată⁵ în rândul salariaților a constituit 6,5%, fiind în descreștere cu 0,7 p.p. față de anul precedent (7,2% în 2019). Practica de angajare fără perfectarea contractelor individuale de muncă (în baza unor înțelegeri verbale) este mai frecventă printre salariații bărbați (8,9%), decât salariații femei (4,3%). Cele mai mari ponderi ale salariaților, care lucrează doar în baza unor înțelegeri verbale, sunt estimate în agricultură (59,1%), construcții (14,1%), comerț (10,5%) și industrie (6,3%).

În sectorul informal au lucrat 16,7% din totalul persoanelor ocupate în economie (în 2019 – 16,8%), iar 22,4% au avut un loc de muncă informal(în anul 2019 – 23,1%). Din numărul persoanelor ocupate informal salariații au alcătuit 23,8%. În sectorul non-agricol ponderea ocupării informale a constituit 10,8% (indicator ODD 8.3.1 ). Cea mai mare pondere a persoanelor ocupate informal este înregistrată în construcții (64,9% din totalul persoanelor ocupate în construcții).

Din totalul salariaților, 6,8% aveau un loc de muncă informal. Salariu „în plic” primeau 6,7% din salariați, iar cele mai mari ponderi ale acestora se estimează pentru activitățile din agricultură (60,8%), construcții (13,4%), comerț (9,9%) și industrie (6,3%).

Numărul persoanelor sub-ocupate (persoane care au avut un loc de muncă al căror număr de ore efectiv lucrate, în total, în timpul perioadei de referință, a fost mai mic de 40 ore pe săptămână, care au dorit şi au fost disponibile să lucreze ore suplimentare) a fost de 41,2 mii, ceea ce reprezenta 4,9% din totalul persoanelor ocupate, fiind în creștere față de nivelul anului precedent cu un punct procentual (3,9% în 2019).

Din totalul persoanelor ocupate, 9,5% au declarat că doresc să schimbe situația în raport cu locul actual de muncă pe motiv că nu sunt satisfăcute de nivelul remunerării (situație inadecvată în raport cu venitul).

Șomajul

Numărul șomerilor, estimatconform definiției Biroului Internațional al Muncii (BIM)⁶, a fost de 33,1 mii, fiind în descreștere față de nivelul anului 2019 (46,9 mii). Șomajul a afectat într-o proporție mai mare bărbații, care au constituit 59,5% din total șomeri şi persoanele din mediul rural – 53,2%⁷.

Rata şomajului(ponderea şomerilor BIM în forța de muncă) la nivel de ţară a înregistrat valoarea de 3,8%, fiind mai mică față de anul 2019 (5,1%) (indicator ODD 8.5.2 ). Rata șomajului la bărbați a fost de 4,3%, iar la femei – de 3,2%; în mediul urban – 4,5% și în mediul rural – 3,3%. În rândul persoanelor de 15-24 ani rata șomajului a constituit 10,9%, valoarea acestui indicator a înregistrat disparități importante pe sexe (12,3% pentru femei, 9,9% – bărbați) și medii (14,6% pentru mediul urban, 7,0% - rural), iar în categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea de 6,2% (Figura 8).

Printre persoanele cu dizabilități valoarea acestui indicator a fost de 2,4%, inclusiv 3,9% la bărbați și 0,7% la femei; 4,3% în mediu urban și 1,2% în mediu rural.

Rata șomajului este unul din cei 4 indicatori ai sub-utilizării forţei de muncă, implementați în practica statistică în conformitate cu standardul BIM. Astfel, pe lângă rata șomajului – primul indicator al sub-utilizării marcat cu LU1, alți trei indicatori ce măsoară discrepanțele între oferta de muncă şi cererea de muncă (sau sub-utilizarea) sunt: LU2 – rata compusă a sub-ocupării în raport cu timpul și a șomajului; LU3 – rata compusă a șomajului și forței de muncă potențiale; LU4 – indicatorul compozit de subutilizare al forței de muncă. Evoluția indicatorilor de sub-utilizare a forței de muncă se prezintă în Figura 9.

În funcție de sexe, valorile indicatorilor de sub-utilizate la bărbați au fost mai înalte în comparație cu a femeilor (diferența cea mai mare a fost înregistrată la LU4, cu 2,5 p.p. mai mare pentru bărbați). În distribuția pe medii de reședință acești indicatori au avut valori mai ridicate în mediul urban față de rural (în 2019 valorile au fost mai mari în mediul rural față de urban) (Figura 10).

Populația în afara forței de muncă

Populația în afara forței de muncă de 15 ani și peste, în anul 2020, a constituit 1283,6 mii persoane sau 59,7% din totalul populației de aceeași categorie de vârstă, fiind în creștere cu 2,2% față de anul 2019 (1255,9 mii și, respectiv, 57,7% din total populație). În funcție de sexe, ponderea femeilor (56,9%) a fost mai înaltă în comparație cu cea a bărbaților (43,1%), iar ponderea persoanelor inactive din mediul rural a fost mai mare ca ponderea din mediul urban (64,5% și, respectiv, 35,5%).

În cadrul populației inactive cea mai mare pondere, peste 45,2%, revine categoriei de pensionari. Aceștia sunt urmați de grupaelevilor și studenților(13,1%) și grupa persoanelor care îngrijesc de familie (persoanele casnice) (13,0%). În rândul altor persoane inactive se mai regăsesc persoanele care nu lucrează și nu caută un loc de muncă în Moldova, deoarece deja au un loc de muncă peste hotare sau care planifică să lucreze peste hotare (11,8% comparativ cu 11,2% în 2019). Un alt grup îl formează persoanele (declarate de gospodării) ca fiind plecate peste hotare la lucru sau în căutare de lucru pentru o perioadă mai mică de un an (7,0% sau 90,4 mii), numărul celor din urmă fiind în descreștere cu 14,6% față de anul 2019 (respectiv, 8,4% sau 105,8 mii). Restul este format din alte categorii de populație în afara forței de muncă (Figura 11).

Persoanele care au un loc de muncă peste hotare sau intenționează să plece peste hotare și persoanele plecate peste hotare la lucru sau în căutare de lucru predomină în rândul bărbaților (19,8% și, respectiv, 11,8% la bărbați față de 5,7% și, respectiv, 3,4% la femei), iar activitățile de îngrijire de familie sunt mai mult caracteristice femeilor (21,9% comparativ cu 1,2% pentru bărbați) (Figura 12).

În anul 2020, ponderea tinerilor NEET⁸ a constituit 17,6% din numărul total de tineri cu vârsta de 15-24 ani, 26,0% - în rândul tinerilor de 15-29 ani și, respectiv, 31,2% în rândul celor de 15-34 ani (indicator ODD 8.6.1 ). În toate aceste grupe de vârstă indicatorul înregistrează valori mai mari în rândul femeilor în comparație cu bărbații (Figura 13).

Anexe (8 tabele .xlsx)

Note:

¹ Datele sunt prezentate fără teritoriul din partea stângă a Nistrului și mun. Bender.

² Cercetare statistică selectivă asupra gospodăriilor populației. Metodologia este disponibilă pe site-ul www.statistica.gov.md/ rubrica Metadate / Metodologii statistice - Metodologia anchetei asupra forței de muncă în gospodării.

³ Vârstă de muncă în țările Uniunii Europene conform metodologiei Eurostat.

⁴ Conform certificatului de încadrare în grad de dizabilitate şi capacitatea de muncă.

⁵ Prin munca nedeclarată se înțelege orice muncă prestată de o persoană fizică pentru și sub autoritatea unui angajator fără a fi respectate prevederile Codului Muncii referitoare la încheierea contractului individual de muncă.

⁶ Șomeri conform definiției BIM: persoanele de 15 ani şi peste, care în cursul perioadei de referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii: (a) nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri; (b) sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni diverse metode pentru a-l găsi; (c) sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă.

⁷ Numărul șomerilor oficial înregistrați la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă la 1 ianuarie 2021 a constituit 25,5 mii persoane.

⁸ Tineri NEET - tineri care nu fac parte din populația ocupată, nu studiază/învață în cadrul sistemului formal de educaţie şi nu participă la nici-un fel de cursuri sau alte instruiri în afara sistemului formal de educație (din limba engleză: „Persons Not in Employment, Education or Training).

Precizări metodologice: