Situaţia copiilor în Republica Moldova în anul 2009

Biroul Naţional de Statistică vă prezintă informaţia privind situaţia copiilor pentru anul 2009.

Situaţia demografică

Numărul populaţiei stabile în Republica Moldova (fără raioanele din partea stîngă a Nistrului şi mun. Bender) la 1 ianuarie 2010 a constituit 3563,7 mii persoane, din care 1476,7 mii (41,4%) locuiau în localităţile urbane şi 2087,0 mii (58,6%) - în cele rurale. Repartizarea populaţiei după sexe se prezintă astfel: 51,9% (1850,2 mii ) - femei şi 48,1% (1713,5 mii) - bărbaţi. Din numărul total al populaţiei 21,5% alcătuiesc copiii în vîrstă de pînă la 18 ani.

Numărul născuţilor-vii în anul 2009 a fost de 40803, majorîndu-se cu 1785 (4,6%) faţă de anul 2008, rata natalităţii constituind 11,4 născuţi-vii la 1000 locuitori. Nivelul natalităţii în localităţile rurale este la un nivel mai înalt decît în localităţile urbane, fiind respectiv 12,4‰ şi 10,1‰. Mai mult de jumătate (51,5%) din numărul copiilor născuţi-vii au fost băieţi, rata de masculinitate fiind de 12,3‰.

Majoritatea copiilor (99,5%) s-au născut în unităţile sanitare cu asistenţă medicală. În funcţie de greutate la naştere, 94,7% din născuţii-vii au avut peste 2500 grame. Cei mai mulţi copii (96,9%) s-au născut după o durată a sarcinii de peste 35 săptămîni.

Distribuţia născuţilor-vii după grupa de vîrstă a mamei, evocă concentrarea acestora pînă la vîrsta de 30 ani. Totodată, în anul 2009 s-a păstrat tendinţa de scădere a ponderii naşterilor la femeile în vîrstă de pînă la 20 ani – 9,9% din numărul total al născuţilor-vii, faţă de 10,5% în 2008 (11,3 % - în 2007). Vîrsta medie a mamei la prima naştere a fost de 23,3 ani. Mamele din mediul rural nasc la o vîrstă mai mică decît mamele din mediul urban, respectiv la 22,4 şi 24,6 ani.

În anul de referinţă s-a înregistrat o uşoară descreştere a ponderii născuţilor-vii de rangul I, constituind 53,2%, pe cînd ponderea născuţilor-vii de rangul II şi III a crescut. Ponderea celor născuţi de rangul IV şi peste a scăzut nesemnificativ. Majoritatea copiilor născuţi în familiile numeroase revin mamelor din mediul rural – 80,9% din numărul total de nou-născuţi din această categorie.

În anul 2009 nivelul natalităţii extraconjugale rămîne a fi înalt, ponderea copiilor născuţi în afara căsătoriei fiind de 22,9%. Din totalul născuţilor-vii, 30,1 mii (73,7%) revin mamelor care sînt la prima căsătorie şi fiecare al doilea a fost născut în primii doi ani de căsătorie.

Numărul divorţurilor pronunţate prin hotărîrea judecătorească a constituit 11,9 mii cazuri sau cu 5,7% mai puţin faţă de anul 2008. În medie la 1000 locuitori revin 3,3 divorţuri. Căsătoriile desfăcute în cazul cuplurilor cu copii minori au reprezentat 28,4% din total divorţuri, iar numărul copiilor minori afectaţi de desfacerea acestor căsătorii a fost de 4,7 mii persoane.

O problemă rămîne a fi mortalitatea copiilor, inclusiv cea infantilă. Numărul copiilor decedaţi în vîrstă sub un an în 2009 a fost de 493 copii, iar rata mortalităţii infantile a constituit 12,1 decedaţi sub un an la 1000 născuţi-vii.

Principalele cauze de deces ale copiilor în vîrstă sub 1 an sînt stările ce apar în perioada perinatală - 40,8% din total copii decedaţi în vîrstă sub 1 an, malformaţiile congenitale, deformaţiile şi anomaliile cromozomiale - 27,0%, bolile aparatului respirator - 13,2%, accidentele, intoxicaţiile şi traumele - 7,1%.

Numărul copiilor decedaţi în vîrstă de 1-14 ani a constituit 41,4 persoane la 100 mii copii de vîrsta respectivă. Mortalitatea copiilor în această categorie de vîrstă reflectă preponderenţa copiilor care au decedat în urma accidentelor, intoxicaţiilor şi traumelor - 47,4%, tumorilor maligne - 15,2%, malformaţiilor congenitale - 12,2%, şi a bolilor aparatului respirator - 7,0%.

Morbiditatea copiilor

Pe parcursul anului 2009 în sistemul de sănătate au activat 453 medici pediatri sau 5,9 medici la 10 mii copii în vîrstă de 0-17 ani. Practic fiecare al şaselea copil în vîrstă de pînă la 18 ani a fost internat în una din instituţiile spitaliceşti.

Tabelul 1.Asigurarea medicală a copiilor, 2005-2009

Incidenţa morbidităţii copiilor în primul an de viaţă se caracterizează prin predominarea bolilor aparatului respirator (679 cazuri la 1000 copii), anemiei (219 cazuri la 1000 copii), patologiilor perinatale (141 cazuri la 1000 copii) şi a bolilor sistemului nervos (109 cazuri la 1000 copii).

În general, morbiditatea copiilor în anul 2009 se caracterizează prin predominarea bolilor aparatului respirator (382 cazuri la 1000 persoane), bolilor infecţioase şi parazitare (70 cazuri la 1000 persoane), bolilor sistemului nervos (39 cazuri la 1000 persoane), aparatului digestiv (27 cazuri la 1000 persoane), bolilor pielii şi ţesutului celular subcutanat (41 cazuri la 1000 persoane) şi a afecţiunilor sîngelui şi organelor hematopoietice (22 cazuri la 1000 persoane).

Morbiditatea de boli infecţioase a înregistrat creşteri semnificative în cazul morbidităţii prin gripă şi a infecţiilor acute ale căilor respiratorii, de la 87,6 mii cazuri în anul 2008 pînă la 179,8 mii cazuri în anul 2009 (23,5 mii cazuri la 100 mii copii).

În medie la 100 mii copii revin 1676 cazuri de infecţii intestinale acute, 2221 cazuri de enterobioză, 562 cazuri de ascaridoză. Totodată, s-au înregistrat scăderi în numărul de cazuri pentru dizenteria bacteriană, scarlatină, trichocefaloză şi hepatita virotică (B).

Tabelul 2. Morbiditatea copiilor în vîrstă de 0-17 ani de unele boli infecţioase, 2005-2009

Anual peste 65 copii sînt înregistraţi cu morbidităţi de tumori maligne. Majoritatea cazurilor de îmbolnăviri ţin de ţesutul limfoid, urmate de cele ale creierului şi ale altor părţi ale sistemului nervos central. În anul 2009 la 100 mii copii  în vîrstă de 0-17 ani au revenit în medie cîte 9,5 cazuri noi de bolnavi cu tumori maligne.

Tabelul 3. Morbiditatea copiilor de tumori maligne pe grupe de vîrstă şi sex, 2007-2009

Pe parcursul anului 2009 s-au înregistrat unele tendinţe de majorare a incidenţei maladiilor transmise pe cale sexuală, precum sifilisul, gonoreea şi infecţiile ano-genitale prin virusul herpetic. La 100 mii copii în vîrstă de pînă la 14 ani au revenit în medie cîte 10,5 cazuri de sifilis, 11,4 cazuri de infecţii ano-genitale prin virusul herpetic, 6,8 cazuri de gonoree şi 4,4 cazuri de trihomoniază.

Numărul copiilor în vîrstă de pînă la 17 ani purtători a virusului imunodeficienţei umane (HIV) a constituit 8 persoane sau cu 6 cazuri mai puţin comparativ cu anul 2008.

Incidenţa prin maladii psihice la copii în vîrstă de pînă la 17 ani se caracterizează prin predominarea tulburărilor mintale cu caracter nepsihotic (460 cazuri la 100 mii copii) şi retard mintal (146 cazuri la 100 mii copii). După asistenţă consultativ-curativă s-au adresat în anul 2009 - 819 copii.

Incidenţa tuberculozei active în anul 2009 a constituit 26 cazuri noi la 100 mii copii de vîrsta 0-17 ani. Riscul îmbolnăvirii de tuberculoză este mai mare pentru copiii în  vîrstă de 5-14 ani, practic fiecare al patrulea caz nou de tuberculoză a fost înregistrat în cazul acestei grupe de vîrstă.

Tabelul 4. Morbiditatea copiilor de tuberculoză activă pe grupe de vîrstă şi sex, 2007-2009

În anul 2009 examenelor de profilaxie au fost supuşi 692,2 mii copii în vîrstă de 0-17 ani sau cu 11,3 mii persoane mai puţin comparativ cu anul precedent. Astfel, la 1000 copii examinaţi, 19,5 persoane suferă de acuitate vizuală scăzută, 10,7 sînt cu întîrzieri în dezvoltarea fizică, 8,5 au dereglări de ţinută, 6,0 suferă de defecte de vorbire, 6,1 de scolioză şi 2,3 au acuitate auditivă scăzută. În anul 2009 au fost supuşi controlului profilactic 44,8% din copii. Din total examinaţi, 32,3% necesită asanare, din care 75,3% au fost asanaţi. 

Invaliditatea copiilor în vîrstă de pînă la 18 ani se caracterizează prin creşterea numărului de cazuri de la 16,8 la 1000 copii de vîrsta respectivă în 2004 pînă la 19,1cazuri la 1000 copii în 2009. Principalele cauze ale invalidităţii copiilor sînt: tulburările mintale şi de comportament (4,1 cazuri la 1000 copii), bolile sistemului nervos (5,3 cazuri la 1000 copii), malformaţiile congenitale şi anomaliile cromozomiale (4,8 cazuri la 1000 copii).

Educaţia preşcolară.

La sfîrşitul anului 2009, în ţară funcţionau 1362 instituţii preşcolare, din care în mediul urban erau amplasate 23,2% din total grădiniţe, iar în rural respectiv 76,8%. Numărul copiilor înscrişi în învăţămîntul preşcolar s-a majorat în ultimii ani şi a constituit către sfîrşitul anului 2009 - 126,0 mii. Majoritatea copiilor cuprinşi în instituţiile preşcolare au vîrsta între 3 şi 6 ani (110,2 mii sau 87,5%).

Numărul copiilor ce frecventează instituţii preşcolare a înregistrat o creştere în mărime de 11,4%. În mediul urban acest indicator a constituit 12,9%, iar în mediul rural – 10,2%. Numărul copiilor în vîrstă de pînă la 3 ani s-a majorat în aceeaşi perioadă cu 18,0%, iar a celor de 3 ani şi peste – cu 10,3%.

La 100 locuri în instituţiile preşcolare reveneau 77 copii, în mediul urban – 91 şi în mediul rural – 68 copii.

Tabelul 5.Instituţii preşcolare, 2005-2009

Paralel cu creşterea numărului de copii în instituţiile preşcolare se realizează şi o creştere a ratelor de cuprindere a copiilor în aceste instituţii. Dacă în 2005 rata brută de cuprindere a fost de 70,7%, atunci în anul 2009 aceasta a atins nivelul de 75,5%, fiind în creştere cu 4,8 puncte procentuale. În mediul urban rata brută de cuprindere a copiilor în învăţămîntul preşcolar este superioară (91,9%) celei din mediul rural (66,1%).

Pentru copiii cu necesităţi speciale funcţionează grupe specializate în cadrul a 34 instituţii, majoritatea fiind pentru copii cu deficienţe sau dereglări ale vorbirii (61,8%). În anul 2009 astfel de grupe au fost frecventate de către 2202 copii sau cu circa 5,0% mai mult decît în anul 2005.

În învăţămîntul primar şi secundar general în anul de studii 2009/2010 au fost cuprinşi 413,7 mii elevi (206,4 mii fete), cu 4,7% mai puţin comparativ cu anul de studii anterior. Din numărul total de copii 40,8% studiau în mediul urban, iar 59,2% – în mediul rural.

Rata brută de cuprindere a copiilor în învăţămîntul primar în anul de studii 2009/2010 a constituit 93,5%, iar în învăţămîntul gimnazial – 88,8%. Se constată diferenţe semnificative pe medii de reşedinţă. Astfel, în mediul urban rata brută de cuprindere cu învăţămîntul primar a fost de 102,4% faţă de 88,9% în rural, iar în cazul învăţămîntului gimnazial acest indicator a constituit respectiv 95,8% în urban şi 85,3% în rural.

Tabelul 6. Elevi în instituţii de învăţămînt primar şi secundar general pe medii  (mii persoane)

Din totalul elevilor cuprinşi în învăţămîntul primar şi secundar general, 143,4 mii (34,7%) reprezintă elevii din învăţămîntul primar, 207,5 mii (50,2%) – elevii din învăţămîntul gimnazial şi 62,8 mii (15,2%) elevi au urmat cursurile de studii liceale. Structura contingentului de elevi practic nu s-a schimbat comparativ cu anul de studii 2008/2009. Numărul de elevi la 10000 locuitori a constituit 1161 persoane faţă de 1217 – în anul de studii 2008/2009.

La începutul anului de studii 2009/2010 în clasele I şi clasele pregătitoare au fost înscrişi 37,6 mii elevi, prezentînd o diminuare în proporţie de 11,1% faţă de anul de studii 2005/2006. Numărul elevilor din clasele absolvente (11, 12) a constitut 37,7 mii persoane înregistrînd fluctuaţii nesemnificative pe parcursul ultimilor 5 ani.

Criminalitatea juvenilă

În decursul anului 2009 au fost înregistrate 25,7 mii infracţiuni, comparativ cu anul precedent numărul acestora s-a majorat cu 3,4%. Numărul crimelor săvîrşite de minori în decursul anului 2009 a constituit 1,1 mii infracţiuni, fiind în descreştere faţă de anul precedent cu 23,9%. Totodată, ponderea infracţiunilor săvîrşite de minori în total infracţiuni anual variază de la 6% pînă la 10%.

Cele mai frecvente infracţiuni comise de minori sînt furturile, cu o pondere de 7,9% din total furturi, jafurile – 10,8% din total jafuri, tîlhăriile – 9,7% din total tîlhării, violurile – 8,7%, huliganism respectiv – 6,7%. 

Tabelul 7. Numărul infracţiunilor comise de către minori, 2005-2009

La 100 mii copii în vîrstă de 0-17 ani în anul 2009 au revenit 149 infracţiuni înregistrate, acest indicator fiind în descreştere cu 42 infracţiuni faţă de anul 2008.

În decursul anului 2009 au fost relevaţi 1353 minori care au comis infracţiuni, fiind înregistrată o tendinţă de scădere, ca şi în cazul numărului de infracţiuni comise de minori. La 100 mii copii în vîrstă de pînă la 18 ani revin în medie 164 minori care au comis infracţiuni faţă de 197 minori în anul 2008. Expuşi spre săvîrşirea crimelor, în general, sînt persoanele în vîrstă de 16-17 ani, ponderea cărora în total minori care au comis infracţiuni a constituit 67,7%.

Tabelul 8. Numărul minorilor care au comis crime, pe grupe de vîrstă, 2005-2009

În anul 2009 din numărul total al persoanelor condamnate (7,7 mii persoane), 6,2% au fost minori (477 persoane). Numărul minorilor condamnaţi s-a micşorat comparativ cu anul 2005 aproximativ de patru ori, iar comparativ cu anul precedent - cu 32 persoane.

Majoritatea minorilor sînt condamnaţi pentru furt - 231 persoane (48,4%), pentru jaf şi tîlhării - 71 persoane (14,9%), 34 persoane pentru huliganism (7,1%), 16 persoane pentru crime legate de droguri (3,4%), etc.

La 100 mii minori în vîrstă de 14-17 ani au revenit în medie 204 minori condamnaţi. În decursul ultimilor cinci ani, numărul minorilor condamnaţi la 100 mii minori în vîrstă de 14-17 ani a înregistrat o descreştere continuă.

Tabelul 9. Minori condamnaţi în funcţie de crima săvîrşită, 2005-2008

Din total minori condamnaţi în anul 2009, în cazul a 47,8% a fost stabilită condamnarea condiţionată, 22,4% au fost condamnaţi la închisoare. Începînd cu anul 2005 a fost întrodusă pedeapsa prin muncă neremunerată în folosul comunităţii. În anul 2009 aproximativ fiecare al cincilea minor a fost condamnat la această măsură de pedeapsă.

Tabelul 10. Structura măsurilor de pedeapsă cu privire la minori, 2005-2008

Numărul minorilor deţinuţi  în instituţii penitenciare în anul 2009 a constituit 33 persoane, inclusiv 6 fete. Cel mai mare număr de persoane deţinute a fost înregistrat în anul 2006 (138 persoane) după care numărul minorilor condamnaţi a fost în descreştere datorită amnistiei.  

Tabelul 11. Numărul minorilor deţinuţi în penitenciare, 2005-2009

Cele mai multe persoane care îşi ispăşesc pedeapsa în instituţiile penitenciare au fost condamnate pentru comiterea omorurilor - 10 persoane (41,7%), 3 persoane pentru viol (12,5%), cîte 2 persoane pentru furt şi jaf (8,3%).

Anual împotriva copiilor sunt comise peste 400 crime, iar pe parcursul anilor 2005-2009 au fost comise peste 2,2 mii infracţiuni. În anul 2009 au fost înregistrate 459 infracţiuni împotriva copiilor. La 100 mii populaţie în vîrstă de 0-17 ani au revenit în medie 60 infracţiuni împotriva copiilor. De cele mai dese ori copiii suferă în urma violurilor şi jafurilor. În 2009 au fost înregistrate şi 12 cazuri de omor a copiilor.

Tabelul 12. Crime comise împotriva copiilor, 2005-2009

În anul 2009 au fost înregistrate 2729 accidente rutiere sau 7,5 accidente zilnic. Pe parcursul a ultimilor cinci ani în urma accidentelor rutiere au decedat 170 copii, iar 2240 copii au fost traumaţi. În anul 2009 în urma accidentelor rutiere au suferit 600 minori sau 15,9% din numărul total de victime.

Protecţia socială a copilului

 În decursul anului 2009 numărul copiilor rămaşi fără îngrijirea părintească a constituit 3101 copii, din care 1147 copii au fost plasaţi în servicii de tip rezidenţial şi 1954 copii plasaţi în servicii de tip familie.

În republică funcţionează 81 case de copii de tip familial, în care sînt plasaţi 307 copii. De către cetăţenii Republicii Moldova au fost adoptaţi pe parcursul anului 182 copii, iar de cei străini - 30 copii.

Mărimea medie a indemnizaţiilor unice acordate la naşterea primului copil a constituit în anul 2009 –  1400 lei, iar în cazul naşterii fiecărui următor copil – 1700 lei. 

Tabelul 13. Mărimea medie a indemnizaţiilor pentru copii (lei), 2005-2009

În cazul persoanelor neasigurate mărimea medie a indemnizaţiilor lunare pentru îngrijirea copiilor a constituit 150 lei, iar pentru persoanele asigurate – 478,9 lei. În condiţiile în care mărimea medie a indemnizaţiilor pentru copii a fost în creştere, totuşi, aceasta permite acoperirea minimului de existenţă pentru copii în proporţie de 33 la sută în cazul indemnizaţiilor pentru îngrijirea copiilor în vîrstă de pînă la 1,5 ani (persoane neasigurate). Totodată, raportul dintre indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului în vîrstă de pînă la 3 ani în cazul persoanelor asigurate a depăşit minimul de existenţă pentru copii în vîrstă de pînă la 1 an cu 6,2%. 

Tabelul 14. Raportul dintre indemnizaţiile pentru copii şi minimul de existenţă pentru copii

Caracteristica gospodăriilor cu copii

Conform Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice pentru anul 2009, gospodăriile în componenţa cărora sunt copii în vîrstă de pînă la 18 ani reprezintă 39,9%. Fiecarea a doua gospodărie cu copii are în componenţa sa un copil, 37,0% - doi copii şi restul fiind cele cu trei şi mai mulţi copii (10,2%). Gospodăriile cu trei şi mai mulţi copii sunt caracteristice mai cu seamă pentru mediul rural (14,3%), iar cele cu un singur copil sunt majoritare în mediul urban (62,1%).

În medie la o gospodărie casnică cu copii revine 1,6 copii, cu o diferenţiere a acestui indicator pe medii de reşedinţă, respectiv de 1,4 copii în mediul urban şi 1,8 copii în mediul rural.

Repartizarea gospodăriilor cu copii după tipul acesteia relevă faptul, că cel mai frecvent întîlnite sunt cuplurile familiale (47,3%), fiind urmate de gospodăriile monoparentale în proporţie de 5,7% şi alte gospodării cu copii (47,0%). În mediul urban ponderea gospodăriilor monoparentale este cu 4,9 p.p. mai mare comparativ cu rural (respectiv 8,5% faţă de 3,6%). Situaţie analogică este caracteristică şi pentru cuplurile familiale, acestea fiind mai frecvente în mediul urban. Totodată, în mediul rural se regăsesc cele mai multe gospodării atribuite la categoria „alte gospodării cu copii”, acestea fiind cazurile gospodăriilor formate din mai multe nuclee familiale.
Principala sursă de formare a veniturilor gospodăriilor cu copii este activitatea salariată (45,8%), fiind urmată de activitatea individuală agricolă (10,7%), activitatea individuală non-agricolă (7,7%) şi veniturile din prestaţii sociale cu 8,8% (din care 5,5% pensiile).

În medie veniturile disponibile ale unei persoane din cadrul gospodăriilor cu copii constituie 1006,3 lei lunar, în mediul urban -1260,2 lei faţă de 838,7 lei pentru gospodăriile din mediul rural.

Tabelul 15. Veniturile disponibile ale gospodăriilor cu copii pe medii de reşedinţă, 2009

Veniturile din activitatea salariată au contribuit la formarea veniturilor disponibile ale gospodăriilor cu copii în proporţie de 60,8% în cazul gospodăriilor din mediul urban, iar în cazul celor din rural cu 31,0%. Totodată, indemnizaţiile pentru copii sunt mai semnificative pentru gospodăriile din mediul urban (1,3% din total venituri).

Numărul de copii în gospodărie influenţează semnificativ mărimea medie a veniturilor. Astfel, dacă în cazul gospodăriilor cu un copil, unei persoane îi revine 1149,5 lei lunar în 2009, atunci în cazul celor cu 3 copii şi mai mulţi - 669,7 lei. Veniturile din activităţile salariale scad odată cu creşterea numărului de copii în gospodărie, acestea fiind între 62,7% şi 38,5% la gospodăriile urbane şi între 32,3% şi 26,9% la gospodăriile din rural.

Cheltuielile lunare de consum ale gospodăriilor cu copii au constituit în medie 1111,3 lei pe o persoană şi au fost orientate preponderent pentru necesarul de consum alimentar (41,8%), după care urmează cheltuielile pentru întreţinerea locuinţei (14,2%), îmbrăcăminte şi încălţăminte (13,7%). Celelalte cheltuieli au avut drept destinaţie serviciile de comunicaţii (5,2%), transport, îngrijire medicală şi sănătate (cîte 5,0%), dotarea locuinţei (3,6%), etc.

Este clar vizibilă influenţa mediului de reşedinţă asupra nivelului absolut al cheltuielilor de consum, care variază între 1392,2 lei în urban şi 925,8 lei în rural. Totodată, în timp ce gospodăriile cu copii din rural îşi orientează cea mai mare parte a cheltuielilor spre produsele alimentare (44,7%), în mediul urban ponderea pentru aceste cheltuieli este de 38,9%.

Tabelul 16.  Structura cheltuielilor de consum ale gospodăriilor cu copii, 2009

Cheltuielile de consum ale gospodăriilor cu 3 şi mai mulţi copii reprezintă 64,3% din cele ale gospodăriilor cu un singur copil şi 74,7% din cheltuielile gospodăriilor cu doi copii. Cele mai avantajate gospodării rămîn a fi cele cu un singur copil, cheltuielile cărora au depăşit de 1,6 ori cheltuielile gospodăriilor cu trei copii şi mai mulţi. Indiferent de numărul de copii în gospodărie, principalele destinaţii ale cheltuielilor de consum fiind produsele alimentare, întreţinerea locuinţei, îmbrăcăminte şi încălţăminte.

Habitatul este unul din factorii principali ce influenţează dezvoltarea copilului. După mărimea suprafeţei locuibile şi a numărului de persoane ce revine la o cameră de locuit cele mai deprivate sunt gospodăriile cu copii din mediul urban. În aceste gospodării într-o odaie locuiesc în medie 1,6 persoane, comparativ cu 1,3 persoane în mediul rural, dat fiind că în acest mediu sunt mai frecvente construcţiile cu spaţii mari. Astfel, fiecare a doua gospodărie cu copii din mediul rural locuieşte în locuinţe cu 4 şi mai multe camere, pe cînd în urban ponderea acestora este de 15,2%.

Dotarea locuinţelor cu comodităţirelevă nivelul deconfortal locuinţelor, care implicit are influenţe asupra stării de sănătate a copilului.Gospodăriile cu copii au acces la apeduct în proporţie de 51,2%, baie/duş – 44,4%, sistem de canalizare – 32,8%, grup sanitar în interiorul locuinţei – 35,3%.

Dat fiind că în mediul urban locuinţele gospodăriilor au presupus şi conectarea la reţele centralizate de alimentare cu apă, canalizare, şi termoficare, respectiv  gospodăriile cu copii din mediul urban beneficiază într-o proporţie mai mare de asemenea utilităţi în interiorul locuinţei: apă caldă – 70,4%, baie/duş – 79,1%, grup sanitar - 75,0%, apeduct – 87,7% etc. În schimb, populaţia rurală, datorită condiţiilor specifice, este limitată de aceste facilităţi de confort. În afara iluminării electrice şi telefon, celelalte facilităţi sunt într-o proporţie mai mică accesibile gospodăriilor rurale.

Nivelul înzestrării gospodăriilor cu copii cu bunuri de folosinţă îndelungată este dependent în mare măsură de posibilităţile financiare ale gospodăriilor. În general, pe parcursul ultimilor ani a crescut nivelul de dotare a gospodăriilor cu bunuri durabile. Astfel, marea majoritate a gospodăriilor cu copii dispun de televizor (97,3%), cu frigidere sunt dotate 86,1%, aspirator de praf – 56,0%, maşină automată de spălat rufe – 39,1%.

Comparativ cu gospodăriile cu copii din mediul urban, care sunt mai bine dotate cu obiecte electrocasnice, cele din mediul rural au o dotare mai inferioară. Astfel, dacă în mediul urban, 94,2% din gospodăriile cu copii sunt dotate cu frigider, atunci în mediul rural acestea constituie 80,1%, aspirator de praf - 74,8% faţă de 41,9% în rural. Ponderea gospodăriilor cu automobile variază între 30,6% în urban şi 23,9% în rural, unde mai frecvente sunt bicicletele (31,3%).

Majorarea veniturilor pe parcursul ultimilor ani, totuşi, nu face posibilă acoperirea minimului necesar considerat de către gospodării oportun pentru satisfacerea necesităţilor acestora. Dacă pentru familiile cu un copil nivelul de acoperire a veniturilor curente faţă de cele considerate necesare este de 82,7%, atunci pentru familiile cu trei şi mai mulţi copii acest indicator constituie 31,0%. În general, fiecare a doua gospodărie cu copii apreciază nivelul de trai ca fiind bun, iar fiecare a patra gospodărie a menţionat un nivel de trai satisfăcător.

Persoană de contact:
Liuba Stoianov
şef adjunct al Secţiei statistica socială
Tel: 731568