Intrarea tinerilor pe piaţa muncii

Biroul Naţional de Statistică comunică rezultatele anchetei "Intrarea tinerilor pe piaţa muncii".

Caracteristici generale

În trimestrul II 2009 au făcut obiectul anchetei complementare “Intrarea tinerilor pe piaţa muncii” 1118,7 mii persoane cu vârsta de 15-34 ani, dintre aceştia 50,3% erau bărbaţi, iar 57,4% locuiau în mediul rural.  Analiza structurii pe grupe de vârstă evidenţiază că proporţia cea mai mare (58,5%) au deţinut-o persoanele în vârstă de 15-24 ani. În rândul persoanelor de 15-34 ani 7% absolvise şcoala primară, o treime aveau studii gimnaziale, 26% absolvise liceul sau şcoala de cultură generală, 15%  aveau o şcoală profesională, 6% absolvise un colegiu, 13% erau persoane cu studii superioare.

Relaţia cu sistemul educaţional

Aproximativ 711,1 mii (64%) din totalul persoanelor de 15-34 ani au părăsit sistemul formal de învăţământ, adică nu urmau nici o formă de învăţământ şi, respectiv, 407,6 mii (36%) continuau studiile în cadrul sistemului educaţional formal. Distribuţia persoanelor care urmau o formă de instruire (nu părăsise sistemul de învăţământ) a fost următoarea: 58,2% din totalul tinerilor de 15-34 ani frecventau gimnaziul, liceul sau o şcoală de cultură generală, şcoala profesională sau un colegiu, 38,2% învăţau la o instituţie superioară.

Distribuţia respondenţilor (15-34 ani) în funcţie de vârstă şi de relaţia cu sistemul de învăţământ relevă următorul fapt: din totalul persoanelor de 15-19 ani au părăsit sistemul educaţional 20%, din categoria de vârstă 20-24 ani - 60%, din categoria de vârstă 24-34 ani - 95%. (Diagrama 1). Ponderea persoanelor care nu au urmat nici o dată o formă de învăţământ constituie 2,2%. La 15-24 ani mai degrabă părăsesc sistemul de învăţământ persoanele de sex masculin, iar la 25-34 ani - persoanele de sex feminin. O diferenţă semnificativă se observă şi în distribuţia după medii de reşedinţă: persoanele din mediul rural părăsesc mai degrabă sistemul de învăţământ în comparaţie cu persoanele din mediul urban.

Din cei care au părăsit sistemul, cea mai mare parte, 629,3 mii (88,5%), o constituie persoanele care au absolvit o instituţie de învăţământ, fără a-şi continua studiile, fie din motivul că nu şi-au dorit lucrul acesta, fie că au absolvit o instituţie de învăţământ superior.

Restul de 81,8 mii (11,5%) părăsise sistemul de învăţământ, motivul fiind altul decât absolvirea. Cota persoanelor de sex masculin care părăsise sistemul de învăţământ fără a absolvi clasa/anul de studii pe care-l urmau a constituit 12,2% şi a celor de sex feminin – 10,8%. În repartizarea pe medii această cotă diferă semnificativ. În mediul urban ea a constituit 8% şi în cel urban – 14%.  Motivele principale pentru care tinerii au părăsit sistemul educaţional au fost: a) dorinţa de a munci în ţară (29%); b) dificultăţi în finanţarea studiilor (20%); c) probleme personale/familiale (15%); dificultăţi la învăţătură (14%); plecarea la lucru peste hotare (12%).

Motivele de părăsire a sistemului educaţional variază de la o perioadă la alta. Dacă în perioada 1987-1994 dorinţa de a munci a fost motiv de a părăsi sistemul de învăţământ pentru 36,2% în timp ce în perioada 2007-2009 această pondere s-a micşorat până la 23,1%. Cota persoanelor care au părăsit sistemul de învăţământ din cauza dificultăţilor de finanţare a studiilor a constituit 10,2% în perioada 1987-1994, către 2007-2009 ea se ridică la 27,9%.

Indiferent de perioada de timp, bărbaţii tineri nu şi-au continuat studiile, în special, din cauza dorinţei de a munci în ţară (34%) sau peste hotare (16%), din cauza dificultăţilor în a însuşi programul de studii (16%) şi dificultăţilor de finanţare a studiilor (15%). Femeile tinere, în schimb, au fost nevoite să părăsească sistemul de învăţământ, în cea mai mare parte, din cauza dificultăţilor în finanţarea studiilor (27%) şi problemelor personale/familiale (26%).

În mediul urban factorii determinanţi la părăsirea sistemului educaţional au fost dorinţa de a lucra (44%), problemele familiale (18%), dificultăţi în finanţarea studiilor (15,5%). În sate, aceeaşi factori contribuie la  încetarea studiilor, însă cotele diferă faţă de mediul urban: 22,6% - dorinţa de a munci, 21,8% - dificultăţi în finanţarea studiilor. Pentru tinerii din sate un motiv serios î-l constituie şi dificultăţile în studiere (16,6%) în comparaţie cu tinerii din oraşe (6,3%).

Vârsta medie, la care tinerii au părăsit sistemul educaţional a fost de aproximativ 16 ani, fără diferenţe semnificative pe sexe şi medii de reşedinţă. Totodată, această vârstă a crescut de la 15 ani în perioada 1987-1997 la 18 ani în perioada 2007-2009.

Vârsta medie a tinerilor, care au părăsit sistemul educaţional în rezultatul absolvirii unei instituţii de învăţământ, a fost de 18 ani. Nu au fost înregistrate diferenţe semnificative pe sexe. În schimb, aceste diferenţe se observă pe mediile de rezidenţă. În oraşe vârsta medie a fost de 20 ani, iar la sate de 17 ani, astfel tinerii de la sate studiază, în medie, cu 2-3 ani mai puţin decât cei de la oraş.

Prin urmare, există diferenţe semnificative pe medii în distribuţia tinerilor după cel mai înalt nivel de instruire atins, atât de cei care au absolvit, cât şi de cei care nu au absolvit studiile. Dacă cota persoanelor din mediul urban care au părăsit sistemul educaţional, având studii superioare constituie 36,4%, a celor din mediul rural – doar 9,4%.

În ceea ce priveşte dimensiunea de gen, ponderea persoanelor tinere care au absolvit o instituţie de învăţământ superior este mai mare pentru persoanele de sex feminin 24,1% în comparaţie cu cele de sex masculin (17,5%).

Distribuţia după nivelul de instruire a persoanelor care au absolvit un nivel de educaţie şi au părăsit sistemul de învăţământ fără intenţia de a  continua studiile relevă următoarele:

• aproape 30% au absolvit gimnaziul. Marea lor majoritate (84%) erau din mediul rural. Tinerii de sex masculin au constituit 56,7%;
• fiecare a patra persoană a absolvit o şcoală profesională. Trei din cinci din totalul acestora erau din mediul rural. În repartizarea pe sexe aceeaşi cotă le-a revenit şi tinerilor de sex masculin;
• o cincime au absolvit o instituţie de învăţământ superior. Circa trei pătrimi din ele aveau reşedinţă în localităţi urbane. Persoanele de sex feminin au deţinut 56% în comparaţie cu cele de sex masculin.

Repartizarea după nivelul de instruire a persoanelor care doreau să-şi continue studiile, însă din diferite motive au părăsit sistemul educaţional reflectă următoarele:

• ponderea cea mai mare (40,8%) o deţin persoanele pentru care gimnaziul era cel mai înalt nivel de studii. În mediul rural aceste persoane constituie aproape jumătate din totalul persoanelor care nu şi-au continuat studiile (46,5%);
• persoanele cu studii liceale sau medii de cultură generală constituie circa 30%. Din totalul lor circa două treimi (63%) erau din sate. Aceste rezultate reflectă faptul că cu cât este mai jos nivelul de instruire absolvit cu atât este mai mare ponderea celor care rămân cu acest nivel de studii, fără a-şi continua studiile, din diferite motive.

Un alt factor care ar putea explica decizia şi modul de părăsire a sistemului de învăţământ este nivelul de instruire al părinţilor. Diagramele de mai jos reflectă existenţa corelaţiei dintre nivelul de instruire al copiilor cu cel al părinţilor.

Coeficientul gamma (dezvoltat de Goodman şi Kruskal), care a fost utilizat pentru a măsura gradul de corelare dintre nivelul de instruire al tinerilor de 15-34 ani care au părăsit sistemul educaţional şi cel al părinţilor reflectă următoarele: valoarea coeficientului este de 0,67 pentru nivelul de instruire al tatălui şi  0,69 pentru cel al mamei. Valorile acestui coeficient au următoarea interpretare: în medie, pentru orice tânăr, nivelul maxim de instruire pe care l-a atins, a depins, în proporţie de 67% de nivelul maxim atins de tatăl său sau în proporţie de 69%, de nivelul maxim atins de mama sa.

Tabelul 1. Evoluţia coeficientului gamma în funcţie de perioada în care tinerii au părăsit sistemul educaţional

Din tabelul de mai sus se observă că valoarea acestui indicator este în creştere, adică nivelul de instruire al tinerilor este tot mai mult influenţat de nivelul de instruire al părinţilor.

Analiza valorii coeficientului gamma în funcţie de sexe relevă faptul, că nivelul de instruire al tatălui are o influenţă mai mare asupra nivelului de instruire al fiului, decât al fiicei (0,70 faţă de 0,64), iar cel al mamei influenţează mai mult pe cel al fiicei (0,71 faţă de 0,68) (Tabelul 2). Cu toate aceste nu sunt înregistrate deosebiri semnificative ale acestui indicator în distribuţia pe sexe. Diferenţa este semnificativă la coeficienţii gamma calculaţi pentru mediul urban şi rural.

Tabelul 2. Distribuţia coeficientului gamma după sexe şi medii

Tranziţia de la şcoală la activitatea profesională

După părăsirea sistemului educaţional, majoritatea tinerilor (62% sau 442,8 mii pers.) au avut un loc de muncă semnificativ. Tinerii din oraşe au reuşit într-o proporţie mai mare să găsească un loc de muncă semnificativ, decât cei din sate (75% faţă de 54%). În distribuţia pe sexe diferenţa este mai puţin semnificativă: 61% pentru bărbaţi şi 64% pentru femei. Ponderea persoanelor care la momentul interviului lucrau la acelaşi loc de muncă constituie 39%. Astfel, marea majoritate reuşise să părăsească primul loc de muncă semnificativ. Mai bine de o pătrime au părăsit primul loc de muncă din cauza câştigurilor mici, 17,7% au plecat la muncă peste hotare, 17,3% - din cauza responsabilităţilor familiale, 11,7% s-au angajat la un loc de muncă mai avantajos, 11,1%  - din cauza reducerii de personal sau a desfiinţării unităţii în care lucrau.

După părăsirea sistemului educaţional şi până la primul loc de muncă semnificativ mai mult de jumătate din tineri (57%) nu aveau un loc de muncă şi î-l căutau activ, 22% au avut un loc de muncă îndată după părăsirea sistemului educaţional, 16% nu aveau un loc de muncă şi nici nu-l căutau, 5% au avut un loc de muncă la care au lucrat mai puţin de 3 luni.

Din totalul persoanelor care nu căutau un loc de muncă 41% aveau responsabilităţile familiale, 28% au plecat la lucru peste hotare,  14% nu doreau să lucreze.

Pentru 60% tranziţia de la învăţătură la muncă a fost relativ scurtă - până la 3 luni. Ponderea persoanelor care s-au încadrat în acest interval de timp a fost mai mare (52%) pentru persoanele din mediul rural faţă de cele din mediul urban. Deosebiri semnificative pe sexe nu s-au înregistrat. O treime din totalul acestor persoane au avut un loc de muncă semnificativ până la părăsirea sistemului educaţional sau exact îndată după părăsire.

Din analiza datelor rezultă, că şansa de a găsi un loc de muncă după părăsirea sistemului educaţional este în funcţie de nivelul de studii. Cu cât nivelul de studii este mai înalt cu atât ponderea persoanelor care au avut un loc de muncă după părăsirea sistemului educaţional este mai mare (Diagrama 4).

Pentru tinerii care au absolvit o instituţie de învăţământ superior, într-o proporţie mai mare, intrarea pe piaţa muncii a fost cu mai puţine dificultăţi. Din totalul persoanelor care au fost repartizaţi de la instituţia de învăţământ 48% erau cu studii superioare. Trei pătrimi din cei care au folosit internet-ul de asemenea erau cu studii superioare. Din ei doar 0,8% au început activitatea de muncă în gospodăria ţărănească/auxiliară, în comparaţie cu 38% pentru tinerii cu studii primare şi secundare.

Pentru fiecare al cincilea tânăr (22%) care a avut un loc de muncă semnificativ, tranziţia de la studii la muncă a avut loc, practic, instantaneu, acesta având deja un loc de muncă din timpul studiilor sau obţinându-l foarte repede. Alte 5% din tineri au avut un loc de muncă la care au lucrat mai puţin de 3 luni. Cea mai mare parte a tinerilor (57%), însă, a trecut prin faza de şomaj, căutând activ primul loc de muncă. Aproximativ 5% din tineri, înainte de a găsi un loc semnificativ de muncă în ţară, au lucrat un timp peste hotare. Ceilalţi tineri, din diferite motive nu au căutat activ de lucru.

Majoritatea tinerilor au găsit primul loc semnificativ de muncă prin intermediul rudelor/prietenilor (41%), metodă utilizată cel mai mult în mediul urban (51,8%) şi prin contactarea directă a patronilor/persoanelor responsabile pentru angajare (32%). Ultima metodă este utilizată în proporţie egală atât de persoanele de sex feminin, cât şi de cele din localităţi rurale (Diagrama 5).

În medie, în cazul tinerilor care au căutat activ de lucru, de la momentul părăsirii sistemului de învăţământ şi până la găsirea primului loc semnificativ de lucru, au trecut 12 de luni. Tinerii din oraşe au avut nevoie de mai puţin timp decât cei din sate (9 luni faţă de 14).

În ultimii 20 de ani, ponderea tinerilor care au reuşit să găsească un loc semnificativ de muncă, după părăsirea sistemului educaţional, a fost în scădere, în special pentru bărbaţi (Diagrama 6).

Din cele 268,3 mii de tineri (38%) care nu au găsit un loc de muncă semnificativ după părăsirea sistemului educaţional, mai bine de o treime (36,6%) aveau vârsta între 20-24 ani, iar circa 30% aveau vârsta cuprinsă între 25-29 ani. Aproape trei sferturi din ele sunt din mediul rural (73%). Persoanele cu nivel de instruire scăzut au constituit 43%, iar cele cu nivel mediu - 47%.

Primul loc de muncă semnificativ

La primul loc de muncă semnificativ marea majoritate a tinerilor au avut statut de salariat (83%). Lucrători pe cont propriu au fost 11%, iar 6 % şi-au ajutat părinţii în afacerea proprie, în gospodăria ţărănească sau în gospodăria auxiliară.

Nouă persoane din zece au fost angajaţi în baza contractelor pe o perioadă nedeterminată, practic toţi salariaţii  au avut  program complet de lucru (97%).

Distribuţia persoanelor după ocupaţii la primul loc de muncă semnificativ reflectă faptul că fiecare a patra persoană a fost muncitor calificat, iar fiecare a cincia persoană a fost muncitor necalificat. Lucrătorii în servicii, gospodăria comunală, comerţ au constituit 17,6%, specialiştii cu nivel superior de calificare - 14%.

Din totalul persoanelor cu studii superioare 70% au fost angajaţi ca specialişti cu nivel superior de calificare sau ca conducători de diferite niveluri (Diagrama 7).

În distribuţia după ocupaţii femeile predomină în grupa specialiştilor cu nivel superior de calificare (62,5%), specialiştilor cu nivel mediu de calificare (69,3%), funcţionarilor administrativi (78,6%) şi a lucrătorilor în servicii, gospodăria comunală şi comerţ (76,9%).

Marea majoritate a tinerilor nu s-au confruntat cu dificultăţi la primul loc de muncă semnificativ (73%).  Ponderea persoanelor care au avut dificultăţi la primul loc de muncă a constituit 27%. Printre tinerii care s-au confruntat cu dificultăţi fiecare al doilea avea un nivel de instruire mediu, fiecare al treilea - nivel de instruire superior şi fiecare ala cincilea avea un nivel de instruire scăzut. Cea mai răspândită dificultate (64,2%) a fost lipsa deprinderilor practice, 14% din persoane au avut probleme de comunicare cu colegii, de acomodare în colectiv. Mai bine de 22% din persoane  au declarat că au avut o pregătire insuficientă sau nu corespundea cerinţelor sau aveau posibilităţi limitate de dezvoltare profesională sau promovare. Problema pregătirii insuficiente/necorespunzătoare a fost caracteristică mai mult tinerilor cu studii de nivel mediu (53,4%) şi scăzut (31%). Mai bune de jumătate din totalul persoanelor care au avut posibilităţi limitate de dezvoltare profesională sau promovare erau persoane cu studii superioare.

În perioada studiilor circa 8% din totalul tinerilor au şi lucrat. Două treimi din ei au avut un loc de muncă în afara sistemului educaţional, o treime au lucrat în cadrul programului de educaţie. Unul din motivele principale pentru care tinerii au lucrat a fost necesitatea de a se întreţine (43%). Pentru fiecare al cincilea tânăr motivul principal a fost fie câştigul banilor de buzunar, fie de a avea experienţă de muncă.

Circa 32 mii din respondenţi au declarat că au încercat să iniţieze o afacere proprie. La momentul cercetării marea majoritate din ei părăsise sistemul educaţional. Doar 7% din ei urmau o formă de învăţământ. Cota persoanelor cu nivelul de studii mediu a fost de 54%, a celor cu studii superioare – 30% (Diagrama 8).

Activitatea profesională

În trimestrul II al anului 2009, din numărul total de tineri 377,6 mii (32%) aveau un loc de muncă, 43,1 mii (4%) erau şomeri, iar 747,1 mii (64%) nu aveau de lucru şi nici nu căutau un loc de muncă. Din ultima categorie de tineri, 20% (147,2 mii pers.) se aflau la lucru peste hotare.

Rata de activitate pentru grupa de vârstă 15-34 ani a înregistrat valoarea de 35,9% (faţă de 43,1% total populaţie de 15 ani şi peste), rata de ocupare – 32,2% (43,1% pentru total populaţie ocupată), rata şomajului – 10,2% (faţă de 6,1% pentru total populaţie de 15 ani şi peste).

Unu din patru tineri (24%) care au părăsit sistemul educaţional continua să lucreze la primul loc de muncă semnificativ, unu din trei (38%) a găsit un alt loc de muncă, iar 7 la sută lucrau în altă ţară.

În medie, tinerii care au părăsit primul loc de muncă, au lucrat la acel loc de muncă aproximativ 3 ani (32 de luni). Nu există diferenţe semnificative pe sexe, medii de reşedinţă sau nivel de instruire.

Tinerii care continuau să lucreze la primul serviciu, aveau o vechime în muncă în jur de 5 ani şi jumătate (64 de luni). Din cei care nu au avut un loc de muncă semnificativ după părăsirea sistemului educaţional (268,3 mii), 16% au găsit un loc de muncă în ţară (la care, însă, au lucrat mai puţin de 3 luni), iar 31% au găsit un loc de muncă peste hotare. În căutarea unui loc de muncă erau 7% din aceşti tineri.

Din totalul tinerilor (401,7 mii) care nu au părăsit sistemul educaţional 5% îmbinau studiile cu munca.

Bărbaţii tineri care au părăsit sistemul educaţional, într-o proporţie mai mare decât femeile aveau un loc de muncă (în ţară sau peste hotare). Acelaşi lucru se observă şi în cazul tinerilor cu studii superioare, în comparaţie cu cei care aveau studii de nivel mediu şi scăzut.

Tabelul 3. Distribuţia persoanelor după relaţia cu piaţa forţei de muncă, după sexe, medii, nivel de instruire şi experienţa de muncă

Datele din tabelul de mai sus indică clar faptul că tinerii, care îndată după părăsirea sistemului de învăţământ, găsesc un loc de muncă, la care lucrează cel puţin 3 luni (acumulând experienţă), au şanse mai mari de a rămâne în continuare în câmpul muncii (chiar dacă părăsesc primul loc de muncă).

La momentul realizării cercetării, 75% din tinerii ocupaţi aveau statut de salariat, iar 21% statut de lucrător pe cont propriu.

Majoritatea tinerilor care au avut un loc de muncă semnificativ după părăsirea sistemului de învăţământ şi lucrau în ţară, au continuat să exercite aceleaşi ocupaţii, pe care la aveau la primul loc de muncă (75%). Cele mai importante schimbări în structura după ocupaţii au avut loc în categoria tinerilor care la primul loc de muncă erau funcţionari administrativi: 27% din ei ulterior au ocupat funcţii care cer un nivel superior de calificare şi funcţii de conducere, iar 7% au devenit lucrători în servicii şi comerţ.

Din totalul tinerilor care la primul loc de muncă aveau ocupaţia de muncitori necalificaţi, circa 11% au devenit muncitori, 9,2% - lucrători calificaţi în agricultură, iar 7,5% au devenit lucrători în servicii şi comerţ.

În cazul tinerilor care în tr. II 2009 continuau să lucreze la primul loc de muncă semnificativ, 98% au rămas în aceiaşi ocupaţie. Valoarea aceluiaşi indicator, calculată pentru tinerii care au plecat de la primul loc de muncă şi au găsit altul, a fost de 47%.

De exemplu, dintre tinerii care la primul loc de muncă erau muncitorii necalificaţi şi care au părăsit acel loc de muncă, găsind altul, 25% au devenit muncitori calificaţi, 12,1% - lucrători în agricultură, 19,5 -  lucrători în servicii şi comerţ, 13,6% - au ocupat funcţii de conducere sau lucrau ca specialişti cu nivel superior de calificare. În schimb, dintre tinerii, muncitori necalificaţi, care continuau să lucreze la primul loc de muncă doar 2,1% au trecut în categoria specialiştilor nivel superior de calificare sau a conducătorilor.

Principalele activităţi economice în care lucrau tinerii au fost agricultura (27%), comerţul/serviciile hoteliere (22%), administraţia publică, sănătatea, asistenţa socială (17%), industria (13%).

Fiecare al treilea tânăr avea un loc de muncă informal. Un loc de muncă informal avea fiecare al doilea tânăr care părăsise sistemul educaţional, iar din cei care aveau studii de nivel scăzut aveau un loc de muncă informal 58%. (Diagrama 9).

Tinerii care nu lucrează şi nu caută de lucru

În trimestrul II 2009, un număr de 747,1 mii persoane din grupa de vârstă de 15-34 ani nu aveau un loc de muncă în ţară şi nici nu căutau de lucru. Din ei, 147,2 mii (20%) erau plecaţi la lucru peste hotare.

Din cei rămaşi în ţară (600 mii), 3% ar fi dorit să lucreze, însă nu au căutat de lucru din diferite motive, principalul motiv fiind descurajarea (50%): tinerii nu mai credeau că pot găsi un loc de muncă, după mai multe încercări nereuşite. Al doilea motiv, ca importanţă, a fost îngrijirea familiei (în special, îngrijirea copiilor).

Cea mai mare parte (583,4 mii persoane), nu doreau să lucreze. 65% din ei urmau o formă de instruire. Din cauza responsabilităţilor familiale nu doreau să lucreze 16%, iar 8% se pregăteau să plece la lucru peste hotare, sau abia sosiseră de peste hotare.

Tabelul 4. Distribuţia persoanelor care nu lucrează după motivele inactivităţii, după sexe şi medii

Motivele principale, pentru care tinerii nu au avut un loc de muncă semnificativ după părăsirea sistemului de învăţământ, au fost responsabilităţile familiale (39%), plecarea la lucru peste hotare (24%) şi nedorinţa de a lucra (19%).

¹⁾ Scăzut – primar, gimnazial; Mediu – liceal/şcoală, mediu profesional, colegiu; Superior – universitar, postuniversitar.

>> Varianta completă a anchetei "Intrarea tinerilor pe piaţa muncii" (format PDF)

Persoană de contact:

Elena Basarab
Şeful secţiei statistica ocupării forţei de muncă
Tel. 21 08 47