Identificator statistic unic – cod alfanumeric unic, generat în scopuri exclusiv statistice în urma aplicării asupra fiecărui număr de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP) a unui algoritm specific de pseudonimizare, utilizat într-o bază de date sau în orice listă de unități statistice;
Imigranți - persoanele care imigrează în Republica Moldova pentru o perioadă de cel puțin 12 luni. Imigrație reprezintă acțiunea prin care o persoană își stabilește reședința obișnuită pe teritoriul unui stat pentru o perioadă de cel puțin 12 luni, după ce anterior, a avut reședința obișnuită într-un alt stat.
Imobilizările corporale includ mijloace fixe: clădiri rezidenţiale şi nerezidenţiale, construcţii inginereşti (speciale), instalaţii de transmisie, maşini, utilaje, mijloace de transport şi alte mijloace fixe; terenuri; resurse minerale; active biologice imobilizate.
Imobilizările necorporale includ invenţii, mărci, licenţe, know-how-uri, francize, programe informatice, desene și modele industriale, website-uri, drepturi de utilizare a imobilizărilor corporale primite sub formă de aport la capitalul social, alte imobilizări necorporale.
Importurile de bunuri si servicii constau din tranzacţiile de bunuri si servicii (achiziţionări, barter, donaţii etc.) efectuate de nerezidenţi câtre rezidenţi.
Impozitele pe producţie şi importuri - impozite minus subvenţii pe producţie şi importuri.
Impozite pe produse – impozite prelevate proporţional cu cantitatea sau valoarea bunurilor şi serviciilor produse, comercializate sau importate de rezidenţi. Din ele fac parte taxa pe valoarea adăugată, accize, impozite pe bunurile şi serviciile importate.
Incidenţa printr-o anumită boală reprezintă numărul de persoane, care dezvoltă o anumită boală pentru prima dată, înregistrate de către o instituţie medico-sanitară, în perioada de referinţă.
Indicele câștigului salarial mediu brut reprezintă raportul dintre câștigul salarial mediu brut lunar din perioada curentă și cel din perioada de comparație.
Indicele câștigului salarial real reprezintă raportul dintre indicele câștigului salarial mediu brut și indicele prețurilor de consum.
Indicele cifrei de afaceri în industrie caracterizează situația economică și este utilizat la evaluarea tendințelor curente ale vânzărilor, şi prin urmare, la sesizarea fluctuațiilor pieţei. Indicele cifrei de afaceri în industrie oferă informații referitoare la perspectivele viitoare, la necesitatea şi posibilitatea finanţării investiţiilor dorite şi la cheltuielile de exploatare.
Indicele - deflator al produsului intern brut – raportul produsului intern brut, calculat în preţuri curente de piaţă la volumul produsului intern brut calculat în preţuri constante (preţurile anului precedent).
Indicele inflaţiei de bază este măsura ce reflectă sursele persistente ale presiunilor inflaționiste care permite de a percepe trendul inflației în cazul când efectele influențelor temporare și tranzitorii sunt eliminate.
Indicele preţurilor de consum (IPC) este un indicator de evaluare, care caracterizează şi furnizează o estimare a evoluţiei de ansamblu a preţurilor la mărfurile cumpărate şi a tarifelor la serviciile utilizate de către populaţie pentru satisfacerea necesităţilor de trai într-o anumită perioadă (denumită perioadă curentă) faţă de o perioadă fixă (denumită perioadă de bază).
Calculul indicelui se efectuează în baza structurii cheltuielilor gospodăriilor şi a preţurilor înregistrate la 1200 mărfuri şi servicii reprezentative în toate formele de comerţ şi prestări de servicii, în 900 de puncte amplasate în 8 oraşe ale ţării. În calculul acestui indice se iau în considerare numai elementele care intră în consumul populaţiei (excluzând autoconsumul de bunuri şi servicii din producţia proprie a gospodăriei familiale; cheltuielile în formă de impozite, taxe, amenzi, dobînzi plătite la credite, rate de asigurare şi altele).
Nomenclatorul produselor alimentare, nealimentare şi al serviciilor, pentru care se înregistrează preţurile şi tarifele, include mărfurile şi serviciile cu cea mai mare pondere în cheltuielile de consum ale populaţiei, astfel încât schimbarea preţurilor acestora să reflecte evoluţia preţurilor grupei din care ele fac parte.
Indicele preţurilor în construcţii - raportul preţurilor curente la lucrările de construcţii-montaj, înregistrate trimestrial în 100 organizaţii reprezentative, către preţurile de deviz ale anului 1991 şi preţurile anului precedent.
Indicele sarcinii demografice – numărul persoanelor în vârstă inaptă de muncă la 100 persoane în vârstă aptă de muncă.
Volumul vânzărilor producţiei agricole cuprinde vânzarea producţiei agricole proprii obţinute de către întreprinderile agricole şi organizaţiile producătoare de produse agricole (inclusiv gospodăriile ţărăneşti (de fermier) cu suprafaţa terenurilor agricole 50 ha şi peste), indiferent de formele organizatorico-juridice şi de proprietate prin toate căile de valorificare, inclusiv producţia valorificată prin tranzacţii barter. Cantitatea producţiei agricole vîndută la întreprinderi şi organizaţii de colectare şi prelucrare a producţiei agricole se indică în masă de echivalare, primită pentru achitare, pe alte căi de valorificare producţia se indică în masă fizică.
Valoarea producţiei agricole se reflectă: cu adaosurile şi bonificaţiile (reducerile) la preţ pentru calitatea producţiei vîndute, exceptînd impozitele pe produse care trebuie să fie achitate (taxa pe valoarea adăugată, accizele, cheltuieli de transportare, încărcare, descărcare a producţiei). În valoarea producţiei agricole nu se includ sumele dotaţiilor şi compensărilor cheltuielilor la producţia agricolă din bugetul de stat şi alte surse.
Preţul de vînzare a producţiei agricole – valoarea în bani al unei unităţi de producţie.
Preţul mediu de vînzare a producţiei agricole se calculează pe grupe de produse cu specificarea principalelor culturi agricole.
Indicii preţurilor la producţia agricolă se calculează în baza preţurilor medii efective, stabilite la producţia vîndută în perioada de raport, în procente faţă de anul precedent.
Indicii de preţ pot fi obţinuţi în două moduri:
- Indicii preţurilor produselor agricole individuale, care măsoară evoluţia preţurilor la anumite produse agricole vîndute în perioada curentă faţa de o perioadă de bază sau referinţă.
- Indicii agregaţi de preţ (pe formula Paaşe), care se calculează pe grupe de produse:
- cereale şi leguminoase-boabe
- culturi tehnice
- cartofi
- legume
- culturi bostănoase
- plante de nutreț
- fructe şi pomuşoare de cultură
- struguri
- material săditor pentru livezi, vii și arbuști fructiferi
- flori
- nuci uscate
- vite şi păsări (în masă vie)
- lapte
- ouă
- lână (în greutate fizică)
- caracul și pielicele
- miere de albine
Indicii volumului fizic al vînzărilor producţiei agricole - se calculează ca raportul cantităţii producţiei perioadei de raportare în preţurile perioadei de bază faţă de valoarea producţiei perioadei de bază în preţurile perioadei de bază.
Indicele preţurilor producţiei industriale determină evoluţia preţurilor la produsele industriale la primul nivel de comercializare (fără taxa pe valoarea adăugată şi accize). Indicele se calculează lunar, în baza observărilor statistice ale preţurilor la 1860 de produse reprezentative în circa 300 întreprinderi industriale.
Cercetarea preţurilor produselor este bazată pe Nomenclatorul produselor industriale PRODMOLD- 2013, armonizat la standardul european PRODCOM, lista 2013.
Pentru construirea indicelui preţurilor producţiei industriale în calcul sunt luate doar tranzacţiile corespunzătoare primului stadiu de comercializare a produselor, adică la ieşirea acestora din întreprinderile producătoare.
Obiectul tranzacţiilor comerciale efectuate de producătorii industriali către cumpărători sunt produsele vîndute la cel mai detaliat nivel (produse-sortiment). Lista acestora se stabileşte preventiv şi este constantă pentru o anumită perioadă de timp cu posibila actualizare la necesitate.
Tranzacţiile comerciale pot fi efectuate atât pe piaţa internă cît şi la export.
Variabila observată este preţul asociat tranzacţiei care va fi determinat în funcţie de vânzător (agentul economic), de specificul produsului supus tranzacţionării, de tipul de cumpărător şi de alte caracteristici ale tranzacţiei.
Preturile pentru produsele vândute de agenţii economici sunt înregistrate separat pentru livrările pe piaţa internă şi cele pentru export.
Indicii valorici prezintă tendința generală a evoluției exporturilor, importurilor și se determină ca raportul dintre volumele valorice (dolari SUA) din anul (perioada) de raport și cele din anul (perioada) de bază.
Indicii valorii unitare ai comerţului exterior caracterizează variaţia valorii exporturilor şi importurilor în baza schimbării preţurilor, în timp ce volumele fizice rămîn neschimbate. Calcularea indicilor valorii unitare se efectuează în baza datelor obţinute din declaraţiile vamale atît pe total exporturi şi importuri, cît şi separat, pentru fiecare marfă şi grup de mărfuri. În mărfurile alese pentru calcul (mărfuri reprezentative) se includ toate mărfurile omogene din Nomenclatorul mărfurilor, codificate la nivel de 9 simboluri, cu informaţii disponibile asupra cantităţii şi costului, prezente atît în perioada de raport, cît şi în perioada de bază. Drept bază pentru calcularea indicilor valorii unitare se ia anul precedent.
Inflația reprezintă creșterea generală a prețurilor, și se caracterizează prin scăderea puterii de cumpărare a monedei naționale.
Infracţiune înregistrată – o faptă (acţiune sau inacţiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală.
Contravenţie – acţiunea sau inacţiunea - ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decât infracţiunea, săvârșită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege şi este pasibilă de sancţiune contravenţională.
Infracţiune excepţional de gravă - se consideră infracţiunea săvârşită cu intenţie pentru care legea penală prevede detenţiune pe viaţă.
Infracţiune deosebit de gravă – se consideră infracţiunea săvârşită cu intenţie pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce depăşeşte 12 ani.
Infracţiune gravă – se consideră fapta pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de până la 12 ani inclusiv.
Infracţiune mai puțin gravă – se consideră fapta pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de până la 5 ani inclusiv.
Infracţiune uşoară – se consideră fapta pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de până la 2 ani inclusiv.
Infracţiuni legate de circulaţia ilicită a drogurilor (art. 217 - art. 219 din Codul Penal al RM) activitățile ilegale privind:
- Semănatul sau cultivarea ilegală a plantelor care conţin droguri sau etnobotanice, prelucrarea sau utilizarea a astfel de plante,
- Producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora
- Sustragerea sau extorcarea drogurilor sau etnobotanicelor,
- Consumul ilegal de droguri, etnobotanice sau analogii ale acestora, săvârşit în mod public sau pe teritoriul instituţiilor de învăţământ, instituţiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare a acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora
- Introducerea ilegală intenţionată, indiferent de mod, în organismul altei persoane, împotriva voinţei acesteia, a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii ale acestora,
- Prescrierea fără necesitate a drogurilor, falsificarea reţetei sau a altor documente care permit obţinerea drogurilor
- Organizarea ori întreţinerea speluncilor pentru consumul drogurilor sau etnobotanicelor, precum şi punerea la dispoziţie a localurilor în aceste scopuri.
Inovarea reprezintă introducerea în întreprindere a unui produs, proces, metodă de organizare sau metodă de marketing, noi sau semnificativ îmbunătățite. Inovarea trebuie să aibă caracteristici sau intenții de utilizare noi sau care furnizează o îmbunătățire semnificativă faţă de ceea ce a fost anterior utilizat sau vândut de către întreprindere.
Inovarea de produs reprezintă introducerea pe piaţă a unui bun sau serviciu nou sau semnificativ îmbunătățit, cu privire la capacitățile sale, ușurința în utilizare, componente sau sub-sisteme. De exemplu înlocuirea unor materii prime cu altele având caracteristici îmbunătățite (textile respirabile, amestecuri ușoare dar rezistente, materiale plastice nepoluante pentru mediul ambiant); introducerea unor componente noi sau îmbunătățite la liniile de produse existente (sisteme de frânare ABS, sisteme navigabile GPS în echipamentul de transport, camera față/verso încorporate în telefoane mobile, sisteme de fixare pentru îmbrăcăminte).
Inovarea de proces corespunde implementării unui proces de producție, unei metode de distribuție sau unei activități suport, noi sau îmbunătățite semnificativ. De exemplu instalarea unor tehnologii de fabricare noi sau îmbunătățite, cum ar fi echipament de automatizare sau senzori care pot regla procesele; echipament nou necesar pentru produse noi sau îmbunătățite.
Inovarea de organizare reprezintă implementarea unei metode de organizare noi în practicile de afaceri ale întreprinderii (inclusiv în gestionarea cunoștințelor), în organizarea locului de muncă şi a relaţiilor externe, care nu a mai fost folosită înainte de întreprindere. De exemplu prima introducere a unor stimulente pentru performanță individuală sau de grup; reducere sau creștere în structura ierarhică de luare a deciziilor.
Inovarea de marketing reprezintă implementarea unui concept de marketing nou sau o strategie de marketing care diferă semnificativ de metodele de marketing existente în întreprindere şi care nu a mai fost utilizată înainte în întreprindere. De exemplu utilizarea internetului pentru comercializarea unui tip de produs se consideră inovare de marketing, iar a doua utilizare pentru alt tip de produs nu mai este deja o inovare.
Instituţii fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populaţiei regrupează unităţile instituţionale care prestează servicii non-piaţă pentru gospodării şi ale căror resurse, provin din contribuţiile voluntare efectuate de gospodării şi din veniturile din proprietate. În acest sector se includ sindicatele, partidele politice, cultele religioase, asociaţiile culturale şi sportive, etc.
Instituţiile de concerte sunt filarmonici, orchestre sau alte formaţiuni instrumentale, corale sau vocalinstrumentale, care deţin un ansamblu artistic permanent, capabil să susţină activitatea unei stagiuni de concerte.
Instituţiile de spectacole şi concerte sunt unităţi de cultură, proprietate publică sau privată, aflate în serviciul societăţii cu rol de educare şi recreare, precum şi de promovare a valorilor cultural-artistice, autohtone şi universale, pe plan naţional şi internaţional. Acestea prezintă publicului spectacole dramatice, lirice, coregrafice, de divertisment, folclorice, de varietăţi, de circ, de păpuşi sau de marionete, precum şi concertele, indiferent de gen, sau orice tip de reprezentaţie prezentate direct publicului.
Instituţii penitenciare – instituţii subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor în care conform hotărârii instanţei de judecată, îşi execută pedeapsa privativă de libertate persoanele condamnate la închisoare şi detenţiune pe viaţă, precum şi locurile de detenţie provizorii pentru persoanele faţă de care a fost aplicată măsura arestului preventiv. Instituţii penitenciare sunt: penitenciarele de tip închis, semiînchis, deschis, penitenciarele pentru minori, penitenciarele pentru femei, izolatoarele de urmărire penală şi spitalele penitenciare.
Intermediar în asigurări – persoană fizică sau persoană juridică ce desfăşoară activitate de intermediere în asigurări în schimbul unei remuneraţii şi are calitatea de broker de asigurare, agent de asigurare sau agent bancassurance.
Invenţie – soluţie ce rezolvă o problemă tehnică prin mijloace tehnice.
Investiţiile în active imobilizate reprezintă totalitatea cheltuielilor îndreptate la crearea, procurarea şi reproducerea imobilizărilor necorporale şi imobilizărilor corporale.
Investițiile ulterioare și reparații capitale includ costurile ulterioare efectuate în procesul de reparație sau dezvoltare a imobilizărilor necorporale și corporale cu scopul îmbunătățirii caracteristicilor inițiale și respectiv, majorării beneficiilor economice așteptate din utilizarea obiectului, care au fost capitalizate prin adăugarea la valoarea contabilă.