NUMĂRUL ŞI DENSITATEA POPULAŢIEI

Numărul populaţiei stabile a Republicii Moldova (cu excepţia raioanelor de Est şi mun. Bender) înregistrat la recensămîntul din 5-12 octombrie 2004, a fost de 3383332 locuitori, inclusiv 1305655 în mediul urban şi 2077677 locuitori în mediul rural. În numărul total al populaţiei recenzate sînt incluse şi persoanele temporar absente, plecate peste hotarele ţării, în număr de 273 mii, dintre care 130 mii (47,7%) cu durata absenţei de peste un an.

Distribuţia populaţiei în profil teritorial relevă faptul că 21% din locuitorii ţării (fiecare al cincilea) trăiesc în mun. Chişinău, 4,6% în U.T.A. Găgăuzia, 3,8% în mun. Bălţi. Raioanele cu o populaţie de peste 100 mii locuitori sînt – Cahul, Hînceşti, Orhei, Ungheni. Cel mai mic număr de locuitori îl au raioanele Basarabeasca (29 mii), Dubăsari (34 mii), Şoldăneşti (42 mii) şi Taraclia (43 mii).

Conform datelor furnizate de ultimele două recensăminte, perioada 1989-2004 s-a caracterizat prin reducerea numărului populaţiei, înregistrînd o scădere de 274 mii persoane, declin demografic care s-a produs într-un ritm mediu anual de 0,5%. Descreşterea populaţiei în această perioadă a fost influenţată de reducerea natalităţii şi de soldul negativ al migraţiei externe.

Comparativ cu 1989, se constată menţinerea preponderenţei populaţiei rurale a ţării - 61,4% faţă de 57,9%.

Populaţia urbană s-a redus în perioada intercenzitară cu un ritm mediu anual de 1,0%, iar pentru populaţia rurală ritmul mediu anual de scădere a fost de 0,13 %, majorîndu-se astfel decalajul procentual între cele două medii.

În perioada dintre cele două recensăminte, densitatea populaţiei a scăzut de la 120,4 la 111,4 locuitori pe kmp.

STRUCTURA POPULAŢIEI PE SEXE ŞI VÎRSTE

Evoluţia fenomenelor demografice, precum şi fluxurile migratorii, atît externe, cît şi interne, îşi găsesc reflectare în distribuţia populaţiei pe sexe şi vîrste.

Populaţia de sex feminin continuă să fie predominantă (51,9% din total populaţie în 2004 şi 52,3% în 1989). Numărul femeilor înregistrate la ultimul recensămînt a fost de 1755643 persoane, depăşind cu 128 mii numărul bărbaţilor. Astfel, la 1000 de persoane de sex feminin reveneau 927 de persoane de sex masculin, faţă de 912 în 1989.

În pofida faptului, că scăderea numărului populaţiei feminine în această perioadă a fost mai mare decît cea a populaţiei masculine, decalajul numeric între sexe s-a păstrat. Femeile sînt mai numeroase după vîrsta de 30 de ani.

Structura populaţiei pe vîrste a înregistrat schimbări esenţiale la toate cele trei grupe mari de vîrstă.

În numărul total al populaţiei ţării, ponderea persoanelor sub vîrsta de 15 ani a constituit 21%, micşorîndu-se cu 8,6 puncte procentuale faţă de 1989.

Populaţia în vîrstă aptă de muncă (bărbaţi 16-61 ani, femei 16-56 ani) a înregistrat o pondere de 63,9 % din total populaţie pe ţară, majorîndu-se cu 8,8 puncte procentuale faţă de 1989. Această majorare a fost cauzată de completarea acestei categorii de populaţie cu persoane născute în anii optzeci, caracterizaţi printr-un înalt nivel de natalitate şi de majorarea vîrstei de pensie cu cîte doi ani atît pentru femei, cît şi pentru bărbaţi.

Numărul populaţiei peste vîrsta aptă de muncă a înregistrat o descreştere cu 0,5 puncte procentuale, constituind 14,8 la sută din total populaţie.

În Republica Moldova se face evidentă accentuarea procesului de îmbătrînire demografică, în primul rînd, prin reducerea numărului persoanelor tinere cu vîrsta sub 15 ani şi, concomitent, prin creşterea numărului populaţiei vîrstnice (de 60 de ani şi peste). În 1989 aceste categorii de populaţie constituiau respectiv 29,6% şi 12,6% din total populaţie, iar în 2004 - 21,0% şi 14,3%. La recensămîntul din 2004 au fost înregistrate 97 persoane în vîrstă de peste 100 de ani, 85 din acestea fiind femei, iar 79 persoane locuiau la ţară.

În perioada analizată a crescut cu 3,5 ani vîrsta medie a populaţiei, fiind de 35,3 ani, a femeilor - 36,8 ani şi a bărbaţilor – 33,6 ani (conform datelor recensămîntului populaţiei din 1989 vîrsta medie a populaţiei constituia 31,8 ani, a femeilor - 33,3 ani şi a bărbaţilor - 30,1 ani).

STAREA CIVILĂ A POPULAŢIEI, FERTILITATEA

Starea civilă a populaţiei ţării, înregistrată la recensămînt, la fel ca şi alte caracteristici socio-demografice, este foarte importantă. Efectele directe pe care le are asupra creşterii populaţiei, fertilităţii, participării la activitatea economică şi asupra nivelului de instruire a populaţiei ţării, poate influenţa evoluţia societăţii în ansamblu.

Structura după starea civilă relevă faptul că în 2004 persoanele căsătorite constituiau 58,5% din totalul populaţiei în vîrstă de 15 ani şi peste. Persoanele necăsătorite deţineau o pondere de 25,9%, cele văduve de 10,1%, cele divorţate oficial de 4,2%, iar cele despărţite - 1,2%. Femeile divorţate erau de 2 ori mai numeroase decît bărbaţii divorţaţi, iar femeile văduve de 3,8 ori depăşeau numărul bărbaţilor văduvi. În mediul urban atît bărbaţii necăsătoriţi şi cei divorţaţi, cît şi femeile cu aceeaşi stare civilă, deţineau o pondere mai majoră decît în mediul rural, respectiv bărbaţii cu cîte 5,6 şi 2,5 puncte procentuale şi femeile cu cîte 9,3 şi 6,2 puncte procentuale. În mediul rural persoanele căsătorite şi cele văduve deţineau o pondere mai majoră decît în mediul urban.

Conform datelor recensămîntului din 1989, persoanele căsătorite deţineau o pondere de 68,5 %, cele necăsătorite de 17,0 %, persoanele văduve de 9,8 % şi cele divorţate şi despărţite de 4,4 %.

Se impune a fi menţionat că la recensămîntul din 2004 s-a colectat, pentru prima dată, informaţia despre starea civilă de fapt a populaţiei. Numărul total al cuplurilor recenzate a constituit 801 mii, din care 58 mii au declarat că sînt căsătoriţi neoficial, adică trăiesc în uniune consensuală. Din totalul persoanelor care au declarat că trăiesc în uniune consensuală 68,7% sînt locuitori din mediul rural.

Rezultatele recensămîntului din 2004 a confirmat tendinţa de descreştere a fertilităţii populaţiei feminine. Contingentul fertil (femeile în vîrstă de 15-49 ani) constituie 64,8% din numărul total al femeilor în vîrstă de 15 ani şi peste, faţă de 65,3% în 1989.

Din numărul total de femei în vîrstă de 15 ani şi peste, care au indicat numărul de copii născuţi vii, fiecare a patra femeie nu a născut nici un copil, 20,2% din femei au născut 1 copil, 30,3% femei au născut 2 copii, 13,2% femei 3 copii, 4,9% femei 4 copii şi 5,4% femei au născut cîte 5 şi mai mulţi copii.

Comparativ cu 1989 a crescut ponderea femeilor care nu au născut nici un copil cu 3,4 puncte procentuale, cu 0,5 puncte a femeilor care au născut 1 copil, cu 1,5 şi 0,2 puncte procentuale a femeilor care au născut respectiv 2 şi 3 copii. Tendinţa este inversă, în schimb, la femeile care au născut 4 sau 5 şi mai mulţi copii, ponderea lor micşorîndu-se respectiv cu 1,0 şi 4,5 puncte procentuale.

S-a constatat faptul că fenomenul fertilităţii este diferit în mediul urban şi cel rural. Dacă numărul mediu de copii născuţi vii la 1000 de femei, la nivel de ţară, a fost de 1720, atunci în mediul rural acest indicator a fost de 1,6 ori mai mare faţă de cel din mediul urban, constituind respectiv 2035 şi 1270.

COMPONENŢA NAŢIONALĂ, STRUCTURA LINGVISTICĂ, CETĂŢENIA

Componenţa naţională a populaţiei Republicii Moldova înregistrată la recensămîntul din 2004 relevă faptul că moldovenii, populaţia majoritară, constituie 75,8% din totalul populaţiei, marcînd o creştere cu 5,9% faţă de 1989. Alături de moldoveni, în ţara noastră convieţuiesc ucraineni, reprezentînd 8,4%, ruşi cu o pondere de 5,9%, găgăuzi - 4,4%, români – 2,2%, bulgari -1,9% şi alte naţionalităţi, cu o pondere de 1,0% din numărul total al populaţiei ţării. Pentru 0,4% din locuitori naţionalitatea nu a fost înregistrată.

Structura populaţiei după naţionalităţi reflectă modificările care au avut loc în societatea noastră în ultimii 15 ani, impunîndu-se a fi menţionată intensitatea emigrării populaţiei, fapt ce a influenţat descreşterea ponderii populaţiei de origine ucraineană cu 2,9% şi celei ruse cu 3,9%. Potrivit datelor ambelor recensăminte, locuitorii de naţionalitate ucraineană şi rusă se plasează pe al doilea şi al treilea loc în numărul total al populaţiei ţării.

Ponderea populaţiei de naţionalitate găgăuză s-a majorat în această perioadă cu 0,3% iar a populaţiei de origine românească cu 2,1%, plasîndu-se respectiv pe al patrulea şi al cincilea loc în total populaţie.

În acelaşi timp, a scăzut cu 0,1% ponderea populaţiei de naţionalitate bulgară, cît şi a altor naţionalităţi cu 1,7%.

Este necesar de menţionat, că moldovenii, găgăuzii, bulgarii locuiesc preponderent la sate, iar ruşii, românii şi ucrainenii în oraşe.

La recensămîntul din 2004, 78,8% din populaţia ţării a declarat ca limbă maternă (prima limbă care a însuşit-o în frageda copilărie) limba naţionalităţii sale, iar 20,8% a indicat o altă limbă, care nu coincide cu naţionalitatea sa. Din rîndul moldovenilor, 78,4% au declarat ca limbă maternă, limba moldovenească, 18,8% limba română, 2,5% limba rusă şi 0,3% au declarat alte limbi materne. Ucrainenii, care au declarat ca limbă maternă limba ucraineană, reprezintă 64,1% din total, iar 31,8% au declarat ca limbă maternă limba rusă. Din rîndul populaţiei de etnie rusă, 97,2% au declarat ca limbă maternă limba rusă. Găgăuzii, la fel ca şi ruşii, majoritatea au declarat ca limbă maternă, limba propriei etnii – 92,3% din total, iar 5,8% limba rusă. Bulgarii cu limba maternă bulgară, reprezintă 81% din total şi 13,9% au declarat-o maternă pe cea rusă.

Alăturat cu informaţia vizînd limba maternă, în cadrul recensămîntului din 2004 a fost obţinută şi informaţia despre limba în care vorbeşte de obicei populaţia. Din numărul total a locuitorilor ţării, 58,8% vorbesc de obicei în limba moldovenească, 16,4% în limba română, 16,0% în limba rusă, 3,8% în limba ucraineană, 3,1% în limba găgăuză şi 1,1% în limba bulgară. În alte limbi, decît cele enumerate, vorbeşte de obicei 0,4% din populaţie şi tot atîta populaţie nu a indicat limba în care vorbeşte de obicei.

Cu toate că majoritatea ucrainenilor, găgăuzilor şi bulgarilor au indicat ca limbă maternă, limba naţionalităţii sale, fiecare al doilea ucrainean, fiecare al treilea bulgar şi fiecare al patrulea găgăuz vorbesc de obicei limba rusă. Moldovenii care vorbesc de obicei limba rusă constituie 5,0% din total.

Din rîndul minorităţilor etnice, 6,2% de ucraineni, 4,4% de ruşi, 1,9% de găgăuzi, 2,2% de români şi 7,1% de bulgari au declarat că vorbesc de obicei limba moldovenească.

Pentru prima dată în cadrul recensămîntului populaţiei a fost obţinută informaţia vizînd numărul cetăţenilor Republicii Moldova, care a constituit 3371082 persoane sau 99,6% din totalul populaţiei ţării. Cetăţenia altui stat aveau 6486 persoane (0,2%) şi 5374 persoane erau fără cetăţenie.

Din rîndul cetăţenilor Republicii Moldova 12705 persoane au declarat că au dublă cetăţenie. Numărul locuitorilor care n-au indicat cetăţenia era de 390 de persoane.

NIVELUL DE INSTRUIRE ŞI GRADUL DE ALFABETIZARE A POPULAŢIEI

Rezultatele recensămîntului din 2004 mărturisesc despre modificări esenţiale în structura nivelului de instruire şi gradul de alfabetizare a populaţiei în vîrstă de 15 ani şi peste.

Numărul persoanelor cu nivelul de instruire superior şi general (secundar şi obligatoriu) reprezintă 86,6% din totalul persoanelor în vîrstă de 15 ani şi peste, faţă de 75,5% în 1989. Persoanele cu nivelul de instruire primar deţineau 10,1% şi cei fără studii primare 2,2%, faţă de 14,3% şi respectiv, 6,6% în 1989. Femeile pentru prima dată au înregistrat performanţe la nivelul de instruire superior şi mediu de specialitate, depăşind cu 6,3 puncte procentuale bărbaţii cu acelaşi nivel de instruire.

Se menţine decalajul între nivelul de instruire al populaţiei din mediul urban şi cel rural. În mediul urban persoanele cu nivelul de instruire superior şi general (secundar şi obligatoriu) reprezintă 93,9% din numărul total al persoanelor în vîrstă de 15 ani şi peste, în mediul rural acest nivel de instruire îl aveau 81,7% (cu 12,2 puncte procentuale mai puţin).

Asemenea discrepanţe erau şi între genuri. Bărbaţii şi femeile din urbe aveau acest nivel de instruire respectiv cu 9,3 şi 15,1 puncte procentuale mai mult decît bărbaţii şi femeile din sate. În 1989 discrepanţele erau mai majore la acest nivel de instruire. Între mediul urban şi cel rural era de 24,9 puncte procentuale în favoarea mediului urban, între bărbaţii şi femeile din oraşe şi sate discrepanţele constituiau respectiv 21,6 şi 27,6 puncte procentuale, de asemenea în favoarea celor din oraşe.

Se impune a fi menţionat că creşterea nivelului general de instruire a populaţiei a avut ca consecinţă o reducere a numărului neştiutorilor de carte. Proporţia populaţiei analfabete a scăzut de la 3,6% în 1989 la 1,1% în 2004. A scăzut numărul neştiutorilor de carte atît în urbe cît şi în sate, respectiv cu cîte 1,3 şi 3,9 puncte procentuale. În ambele medii de viaţă femei analfabete sînt de 4 ori mai multe decît bărbaţi analfabeţi.

STRUCTURA CONFESIONALĂ A POPULAŢIEI

Recensămîntul din 2004 a fost primul care a furnizat informaţii privind distribuţia populaţiei după religie.

Din numărul total al populaţiei ţării, 93,3% s-au declarat de religie (confesiune religioasă) ortodoxă. Din rîndul persoanelor de altă religie (confesie), urmează a fi menţionaţi: baptiştii, reprezentînd aproximativ 1,0% din total; adventiştii de ziua a şaptea, cu o pondere de 0,4% din total; penticostalii, cu o pondere de 0,3%; creştinii de rit vechi şi creştinii după Evanghelie, care au înregistrat cîte o pondere de 0,15% şi de alte religii, decît cele enumerate, 1,1% din total populaţie.

Numărul persoanelor care s-au declarat atei şi fără religie a fost de 46 mii sau 1,4% din total. Religie nedeclarată a fost înregistrată pentru 75,7 mii de persoane, reprezentînd 2,2% din populaţia ţării.